De ce campania de colectare selectivă este total greșită și ce-i de făcut cu resturile reciclabile

Credit foto: John Cameron/UNSPLASH

Share This:

De vreo cinci ani sortez gunoiul pe care îl generez și asta e o activitate care mă face fericit. Știu că mare parte din deșeurile pe care le las în urmă la sfârșitul zilei pot fi refolosite. De dragul economiei de resurse, colectez selectiv fără să-mi spună primarul, ministrul mediului sau vreo autoritate europeană. E un principiu sănătos să nu arunci ceea ce-ți poate fi de folos. Marele avantaj este, însă, altul și ține de viitorul acestei planete și al speciei umane.

Sigur, nu voi apuca să văd ultima zvârcolire a omenirii, dar cu siguranță spre așa ceva ne îndreptăm dacă vom continua să ne îngropăm în propriul rahat.

Apoi, îmi dau seama că eforturile mele sunt infime și că planeta asta ar putea să nu aibă nici un viitor. De curând am schimbat domiciliul și am aflat cu stupoare că în Sectorul 3 deșeurile nu sunt colectate separat. Primarul care a inventat „școlile ca în Germania” sortează gunoiul tot ca în România, la groapa de gunoi. Ce i-o învăța profii pe copiii ăștia la școlile ca-n Germania, nu știu. Dar colectarea selectivă ar fi trebuit să fie o lecție în programa școlară.

Ca să rămân fidel obiceiului meu de a colecta separat plasticul, aluminiul, sticla și cartonul trebuie să-mi car deșeurile cu mine, că nu se cade să le arunc la întâmplare. E un efort pe care sunt dispus să-l fac, dacă aș ști că pot fi luat de exemplu. Dar nu voi influența pe nimeni. E ceva în neregulă cu mine, nu cu marea masă, nu?

Știu că nu frământă pe multă lume această chestiune, dar într-o seară ca aceasta, în care nu am făcut pauză în gândire, m-am gândit că toată această campanie de colectare selectivă este o eroare colosală. Să încurajezi reciclarea e total greșit; în realitate ar trebui să facem cu totul altceva în privința deșeurilor reciclabile, și anume să nu le mai producem.

Credit foto: Hermes Rivera/UNSPLASH

Da. Ne plângem că plasticul ne-a invadat oceanele, mările, râurile, lacurile. Pădurile sunt gropi de gunoi pentru tot ce aruncă omul din casă. Molozul zace pe câmp cu anii, fiindcă unora nu le cade bine să plătească pentru ridicarea lui. Și cât plastic producem! Cutii din plastic, farfurii din plastic, pahare din plastic, jucării din plastic, paie din plastic. Ce ar fi dacă nu am mai folosi acest material sau am reduce semnificativ utilizarea lui?

E cât se poate de evident că reciclarea nu garantează scoaterea plasticului din uz, ci doar perpetuarea folosirii unui material nociv și nedegradabil. Se știe deja că mai puțin de 25% din plasticul produs anual la nivel global este colectat în vederea refolosirii și mai puțin de jumătate din acesta ajunge efectiv la reciclare. Totuși, cererea de material plastic este în continuă creștere.

zappatos.ro

Pe urmele plasticului, la Buzău

La Buzău există o fabrică de reciclat deșeurile din plastic, deținută de grupul Green Group. GreenTech este unul dintre cei mai mari reciclatori de ambalaje și material plastic din Europa și în fiecare an trebuie să importe deșeuri de plastic din China pentru a face față cererii de produse finite realizate din plastic. Ca să vă faceți o idee, circa 25 de miliarde de PET-uri sunt reciclate în fiecare lună în fabrica de la Buzău, iar anual circa 300 de miliarde de sticle din același material sunt topite pentru a fi repuse în circuit.

Nu tot sub formă de sticle din plastic, ci sub forma unor fibre poliesterice, benzi PET și granule rPET, foarte solicitate la export. Toate acestea se realizează în fabricile GreenFiber International de la Buzău și Iași, care fac parte din același grup.

Deci noi importăm ambalaje din plastic, în loc să le colectăm și să le cedăm pe ale noastre. E simplu de înțeles unde ajung PET-urile și deșeurile din plastic generate de consumatorii români.

De aceea zic că e ceva total greșit în stimularea reciclării. S-a dovedit deja că nu funcționează, mai ales pentru că omul nu e interesat de ce se întâmplă cu lumea lui din viitor. Tot ce contează e prezentul; burgeri, pepsi, filme, mall, distracție, mașină, acasă, serviciu, o băută cu băieții, manichiură și coafor. Cam la asta se rezumă „planul” de mâine al omului.

Citește și: Dureros! Decizie de ultimă oră a Guvernului în ceea ce privește gestionarea deșeurilor

Știm că motorina, benzina și gazele naturale ne omoară încet, dar sigur, însă nu luăm nici o măsură radicală; mai știm că tutunul de face rău, dar nu facem nimic pentru asta; știm că ne sufocăm în propriile gunoaie, dar nici că ne pasă. În ultimii 20 de ani omenirea a făcut prea puțin pentru conservarea propriei existențe, astfel încât nota de plată ar putea fi mult mai mare decât ne-am fi așteptat.

Mă gândesc la tâmpenia asta cu pungile din plastic, pe care prea cinstit Guvernul României a preluat-o ca un oligofren de la Bruxelles. De la 1 ianuarie 2019 nu mai e voie să introduci în comerț pungi din plastic cu mâner care au o grosime a peretelui mai mică de 50 de microni. Le știți, pungilea alea subțiri pe care le primeați la piață și supermarket ca să vă puneți mandarinele în ele.

Explicația celor de la UE e că oamenii sunt mai tentați să arunce la gunoi pungile mai subțiri, în comparație cu cele cu pereți groși, pe care le folosesc de mai multe ori la cumpărături. Oare au făcut și un studiu din bani publici pentru asta? Așa că, România, conștiincioasă cum o știți, a preluat directiva 2015/720/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene și a transpus-o mot a mot în legislația națională. Dar nu a întrebat nimeni la Bruxelles: sacii menajeri intră în această categorie?

Păi, nu, fiindcă nu au mâner. Păi, care-i treaba cu mânerul? Nu grosimea peretelui conta? Nu, mânerul! Niște… țărani.

Mă gândesc foarte serios dacă mai are rost să sortez gunoiul. Nu mă presează nimeni; nu mă amendează nimeni; nu-și dorește nimeni să ne facem bine.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.