Misiunea apostolică a patiserilor. Despre niște afaceri cu covrigi

Simigeria Luca. Credit foto: danbrumar.ro

Share This:

E plin de covrigării în marile orașe, iar ăsta e semn că-i o afacere care aduce bani frumoși. Dacă stau bine să mă gândesc, acesta e genul de business pe care l-aș pune și eu pe picioare. Dar e greu să fii bun într-o lume a celor care au atins excelența și se apropie de perfecțiune. Tocmai de aceea e bine să preiei o franciză, decât să te chinui să pornești cu un brand propriu. Afaceri cu covrigi au înflorit peste tot în România în vreme de criză și încă nu s-au demodat. Asta pentru că și noi ÎNCĂ nu ne-am îmbogățit, ca să luăm micul dejun la Inter sau mai știu eu unde.

Azi vreau să vă vorbesc despre cinci simigerii, patiserii sau cum s-or mai numi, care formează misiunea apostolică a patiserilor. Așa-mi place mie să le spun, deoarece fiecare poartă un nume de apostol. Doamnelor și domnilor mâncători de covrigi, merdenele și croissante azi vorbim de Luca, Matei, Petru, Ioan și Paul. Niște covrigării cu ștaif.

Deși se zice că au înfăptuit miracole de când l-au urmat pe Iisus, fapt care le-a adus și sanctificarea, cei 12 apostoli ai creștinătății au toate șansele să se reîntâlnească pe pământ. Păi la câte lanțuri de covrigării cu nume de sfinți s-au deschis în România în anii 2000 te poți gândi la așa ceva. Să începem cu primul, care se laudă cu o tradiție de zeci de ani.

Simigeriile PETRU

Da, domnule. Au o poveste, iar asta a făcut ca succesul brandului să fie garantat. Simigeria PETRU a luat ființă înainte de cel de-al doilea Război Mondial, grație viziunii lui Petru Mancaș. Da, de acolo vine numele, de la un brutar din perioada interbelică. Petru Mancaș a obținut cartea de meșter pentru meseria de brutar în 1937, iar în 1940 – brevetul de meserie. Cu un an în urmă își cumpărase primul utilaj pentru producerea covrigilor, un malaxor de aluat Rieger nr. 3, și și-a deschis propria brutărie, la Piatra Neamț. Din 1939 și până azi, afacerea cu covrigi a lui Petru a trecut prin transformări spectaculoase. În primul rând, comuniștii au confiscat tot ce realizase Petru Mancaș, motiv pentru care totul s-a dus de râpă în cei 45 de ani de comunism.

Simigeria Petru din complexul comercial eGros Iași. Credit foto: Facebook/Simigeria Petru

Însă, strănepoții lui Petru Mancaș au continuat povestea și s-au lansat și ei în afaceri cu covrigi. Plecând de la conceptul și rețetele străbunicului, Dragoș Cosmin și Vasile Mancaș au deschis prima lor simigerie PETRU în anul 2009. Azi, covrigii și celelalte produse de patiserie se vând în sute de spații din câteva zeci de localități din țară. I-am întrebat pe cei de la PETRU ce anume îi diferențiază de competitorii lor direcți, iar răspunsul lor sună cam așa:

„Tradiția rămâne și astăzi poate cea mai importantă valoare a brandului (de unde și sloganul, Tradiție din 1939), alături de implicare, dedicare și deschidere. De altfel, fidelitatea față de tradiție a fost completată de deschiderea către noutate, către gusturile consumatorilor actuali pentru a reuși să menținem în preferințele acestora un produs atât de clasic precum covrigul. Această viziune credem că ne diferențiază de restul simigeriilor/patiseriilor, dar și modul original, spunem noi, în care am îmbrăcat acest concept, atât ca identitate, cât și ca opțiuni pe care le oferim clienților”.

Da, foarte frumos, chiar poetic, dar balele au încetat să-mi curgă când am citit aici că, de fapt, produsele lor sunt făcute cu aluat congelat, nu cu aluat proaspăt. Cred că e puțin forțat că insistă pe chestia asta cu tradiția din 1939, deoarece mi-e greu să cred că străbunicu Petru frământa aluatul, după care îl depozita la congelator. Treaba cu congelarea materiei prime a apărut odată ce nevoile de extindere a afacerii au crescut. Azi nu poți să faci covrigi câți poți vinde, de aceea ai nevoie de un stoc. În orice caz, produsele lor de patiserie și simigerie sunt foarte bune, iar faptul că au toate certificările legale denotă că nu e nici un pericol dacă mănânci un produs realizat cu aluat congelat.




Pe lângă covrigii clasici, la PETRU te mai poți desfăta cu covrigi umpluți cu ciocolată sau vișine, pizza și sandvișuri, o sumedenie de produse de patiserie, prăjituri și eclere, dar și cu specialități marcă înregistrată precum Covridog, Covricheese și Covriking. Afacerea cu produse de simigerie și patiserie PETRU este disponibilă și în franciză.

Simigeriile LUCA

E una dintre acele afaceri cu covrigi care au explodat la propriu în ultimii ani. Povestea simigeriilor LUCA e senzațională și îl are în centrul atenției pe un puști de 25 de ani (la acea vreme) pe nume Cosmin Postole. În 2010, Cosmin muncea în cadrul unei corporații cunoscute în România, dar a decis să-și bage picioarele în munca de birou și să deschidă prima covrigărie sub brandul LUCA. A găsit un spațiu cu vad ideal (Piața Uniri din București) și a investit 15.000 de euro în business. Nu a făcut acest pas singur, ci alături de George Adragăi, împreună cu care gestionează în prezent toată rețeaua de simigerii LUCA (București, Constanța, Bacău, Galați, Suceava, Vaslui și Botoșani).

Simigeria Luca de pe Bd. Iuliu Maniu, București. Credit foto: danbrumar.ro

Nu mi-au răspuns la mail-ul pe care l-am transmis, însă știm că Tinervis Group, compania care gestionează lanțul de simigerii, are peste 700 de angajați. Anul trecut, LUCA a solicitat și primit un ajutor de stat în valoare de 1,6 milioane de euro pentru a se extinde în trei județe din Moldova. Principala justificare a firmei a fost că va genera 240 de locuri de muncă permanente. Simigeria LUCA e o afacere care se poate lua în franciză, însă datele business-ului sunt disponibile doar la cerere. În prezent, în simigeriile LUCA găsești clasicii covrigi (însă după rețetă proprie), CovriLuca – covrigul cu crenvurști (cel mai vândut produs din portofoliu), covrigi cu ciocolată, cu măsline, cu mere, cu vișine, cu stafide, cu ceapă, dar și pizza.

Foarte important de precizat, aluatul folosit la prepararea produselor de simigerie e mereu proaspăt. Cei de la LUCA spun că nu congelează materia primă pentru prepararea covrigilor. Și ei au un fix cu tradiția, pe care o scot în față de câte ori au ocazia. De parcă Traian și Decebal mâncau covrigi sau covrigul e produs național.

Simigeriile MATEI

O altă afacere cu covrigi în plină ascensiune este simigeria MATEI. Nu a avut parte de un marketing atât de intens precum ceilalți doi competitori de care am vorbit deja, însă se extinde văzând cu ochii. În București funcționează trei unități, însă o a patra este în curs de amenajare, vizavi de stația de metrou Pipera. Cei care dețin brandul MATEI o dau și ei cu tradiția românească, motiv de inspirație pentru preparatele marcă proprie. Pe lângă covrigi, la MATEI găsești și sandvișuri, rulouri cu cabanos și crenvurști, quesadilla (da, produs specific românesc), plăcinte, pizza, merdenele, lactate, răcoritoare și cafea.

Simigeria Matei din zona AFI Cotroceni, București. Credit foto: danbrumar.ro

Brutăriile PAUL

Povestea brutăriilor PAUL începe în 1889 și e legată de numele lui Charlemagne Mayot, un agricultor din nordul Franței care deținea, împreună cu soția lui, o mică brutărie. Ca și în cazul McDonalds, afacerea PAUL avea să cunoască înflorirea datorită geniului unui alt personaj, care a intrat în familia de brutari agricultori Mayot. Julien Holder, care s-a însurat cu nepoata lui Charlemagne Mayot, Suzanne, deschide, împreună cu aceasta, propria brutărie, în 1935, pe rue des Sarrazins, în Lille. Însă, cel care va duce afacerea mai departe va fi fiul lor, Francis Holder, care va pune la cale planurile de extindere ale business-ului.

Prima brutărie PAUL din afara Franței a fost deschisă în 1985 la Barcelona, însă asta ne interesează mai puțin. Mai mult ne-ar putea interesa faptul că afacerea a intrat în România în noiembrie 2008, când s-a deschis unitatea din Băneasa Shopping City. Lanțul de brutării și patiserii PAUL numără, în prezent, 18 unități în toată țara, însă compania este în plină expansiune în România. Recunosc, includerea brutăriilor PAUL în acest articol e puțin forțată, întrucât nu e doar o afacere cu covrigi. Paleta de produse de patiserie și de brutărie este mult mai largă aici, PAUL fiind un loc în care mai degrabă să zăbovești, decât să iei o gustare la pachet, în drum spre serviciu.

Din 2015, delicatesele PAUL pot fi comandate și acasă, prin intermediul serviciului lor de catering. Preparatele lor, de la sandvișuri, plăcinte foietaj, minitarte, până la minieclere și macarons, sunt printre cele mai apreciate gustări la evenimente organizate acasă, la birou sau la recepții de tot felul.

Deși a intrat pe piață în aceeași perioadă cu celelalte afaceri cu covrigi și produse de patiserie de care am vorbit deja, brutăriile PAUL au o comunitate de fani pe Facebook de 10-20 de ori mai mare. Peste 78.000 de români apreciază acest brand și preparatele, sofisticate și scumpe, dar extrem de gustoase ale acestui lanț cu o istorie de peste 125 de ani.

Condițiile de intrare în această afacere cu delicatese sunt la fel de sofisticate ca și meniul. Taxa de franciză, care pornește de la 300.000 de euro, ar putea descuraja pe oricine. Dar, am spus deja, PAUL nu este doar o afacere cu covrigi, iar cei care dețin acum frâiele (nepoții lui Julien Holder) nu intenționează să coboare deloc ștacheta. De aceea, pe lângă spațiul de cel puțin 120 mp pe care trebuie să-l deții (pentru a putea prepara pâinea în văzul lumii), un francizat trebuie să folosească materii prime fabricate în Franța, cum sunt făina și untul.

Covrigăriile IOAN

Un business mic, care a pornit la Sibiu, dar s-a extins recent în Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Sebeș, București și Alba Iulia este covrigăria IOAN. „Covrigi cu suflet” este motto-ul firmei care administrează micul lanț de covrigării. Cu suflet sau fără, am remarcat o totală lipsă de inspirație în alegerea produselor. IOAN nu se remarcă deloc în peisajul de afaceri cu covrigi, cele mai multe preparate fiind întâlnite și la competitori: aceiași covrigi cu crenvurști, aceleași aperitive cu șuncă și cașcaval. Totuși, la IOAN găsești langoși, celebrele plăcinte ungurești.

Covrigăria Ioan, localizare incertă. Credit foto: Facebook/Covrigăria Ioan

Chiar când era gata să închid acest articol, am dat peste această covrigărie cu nume predestinat. Ce să zic? Să ne apere Cel de sus! Hai, poftă bună!

Citește și:

Cum să-ți crești inteligent afacerea folosind Facebook și Google





Be the first to comment on "Misiunea apostolică a patiserilor. Despre niște afaceri cu covrigi"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.