Nașterea planetei noastre, unde începe și unde se sfârșește Universul, cum a apărut omul și dacă suntem sau nu singuri, iată câteva lucruri care ne fascinează pe toți cei care nu credem fără să cercetăm. În prezent, oamenii de știință din întreaga lume fac eforturi colosale pentru a găsi răspunsuri la marile întrebări existențiale.

Câteva dintre adevărurile incontestabile ale Omenirii au ajuns și la mine, grație inspirației pe care am avut-o de a participa la o prezentare legată de originea și locul nostru sub Soare.

Responsabili de „culturalizarea” mea au fost doi băieți deștepți de la Observatorul Astronomic „Vasile Urseanu” din București, pe care i-aș angaja oricând să-mi mai spună povești din astea. Fraților, suntem atât de mici și de insignifianți în comparație cu lumile din jurul nostru încât mă mir că ne-a fost îngăduit să ajungem la acest stadiu de dezvoltare.

Iată câteva lucruri geniale pe care, poate, nu le știați despre imensitatea cosmică ce ne înconjoară.

De ce e cerul albastru?

A fost una dintre întrebările mele de început. Problema e că cerul nu e deloc albastru, ci negru, însă noi avem această senzație. Explicația stă în modul în care lumina solară e dispersată la interacțiunea cu atmosfera Pământului.

Lumina solară e formată din mai multe culori. Când vine spre noi, ea „lovește” atomii de oxigen și azot din atmosfera terestră. Fiindcă lumina albastră are o lungime de undă mică, interacționează cu toate aceste particule, fiind deviată din drumul ei și împrăștiată în toate direcțiile, inclusiv spre ochii noștri.

Oriunde ne-am roti privirea, vedem lumină albastră, motiv pentru care cerul nostru nu putea avea altă culoare. Dacă nu credeți, aveți posibilitatea să verificați teoria. Tot ce vă trebuie este o rachetă care să vă ducă în spațiu, de unde veți putea privi în jos spre Pământ, precum astronauții, culoarea reală a cerului: neagră.

De ce nu vedem stelele ziua?

Nu avem cum, fiindcă lumina zilei e mai puternică decât cea emisă de stele. Dar stelele pot fi văzute la fel de greu și pe timp de noapte, dacă locuiți în orașe puternic iluminate artificial. Din 1950 și până astăzi, orașele au devenit de 100 de ori mai luminoase. 

În New York, de pildă, Calea Lactee a fost văzută ultima oară în 1966, în timpul unei pene de curent. Informațiile se regăsesc în filmul documentar City Dark al lui Ian Cheney, un absolvent al Universității Yale pasionat de stele și fotografie, scrie pressone.ro.

Câte planete cunoaștem?

Până acum a fost confirmată existența a 1.030 de planete. Dintre acestea, cel mai recent descoperită este Kepler 452b, o planetă foarte asemănătoare cu Pământul nostru. Asta înseamnă că putem locui pe ea? Oamenii de știință zic că da și că în cel mult 1.000 de ani 🙂 ne putem face bagajele și să ne mutăm.

Dar până la Kepler, pământenii visează să-și ridice vile pe Marte, ignorând toate datele care le spun că e imposibil. Păi, de ce? Ca să ajungi pe Marte, cu tehnologia disponibilă în prezent, ai nevoie de șase luni.

Dacă vrei să te întorci, ca să-ți aduci materiale de construcții, masă, scune, cățel, purcel și resurse ca să trăiești, trebuie să aștepți doi ani pentru ca Pământul să revină la aceeași distanță față de Marte pentru a face pe drum doar șase luni.

Aerul e atât de rarefiat pe Marte încât, dacă vrei să faci un ceai aici, apa pe care o aduci cu tine fierbe la 5 grade Celsius. Vara, la Ecuatorul lui Marte sunt 20 de grade ziua, însă noaptea temperaturile scad până la minus 50 de grade.

Marte nu are strat de ozon, ca Pământul, așa că nu ai rezista nici o secundă atacului razelor ultraviolete. Poate doar Bianca Drăgușanu, că ea stă cu zilele la salonul de bronzat și nu are nimic. Marte are și cel mai înalt munte din sistemul nostru solar. Olympus Mons are 24.000 de metri (24 km) înălțime.

Planeta Mercur

Prima planetă de la Soare în sistemul nostru solar, Mercur, e plină de gropi. Nu prea poți să faci autostradă acolo. Fiindcă nu are atmosferă, craterele de pe suprafața planetei s-au păstrat intacte vreme de miliarde de ani.

Curios e că toate craterele de pe această planetă au nume, unul dintre ele (125 km în diametru) purtând numele marelui poet Mihai Eminescu.

„Dacă vrei ca un crater de pe Marte să-ți poarte numele, trebuie să îndeplinești două criterii: să fii bărbat și să fii mort de minim 50 de ani”, îmi spune amuzat Adrian Șonka, coordonator al Observatorului Astronomic.

A, și încă ceva. Ziua pe Mercur durează 80 de zile pe Terra. Ziua sunt 400 de grade, iar noaptea temperaturile coboară la minus 180 de grade. Viață grea aici.

Luna

Este cel mai apropiat corp ceresc de planeta noastră și, dacă n-ar fi, unii zic că ar fi nașpa. Cert este că, uneori, se întâmplă ceva dubios cu Luna asta, ceva care i-a făcut pe oameni să o ia ranza rău de tot.

De două-trei ori pe an are loc fenomenul de eclipsă totală de Lună, când Pământul se interpune între Soare și satelitul său, blocându-i accesul la lumină.

Uneori, în acest proces, discul lunar capătă o culoare sângerie, ceea ce i-a făcut pe oameni să creadă că „Luna roșie” sau „Luna sângerie” prevestește sfârșitul lumii sau, cel puțin, dezastre de proporții. Am demontat aici unele dintre cele mai frecvente mituri legate de „Luna roșie”.

O zi lunară durează 14 zile pământești, iar noaptea durează la fel de mult ca ziua. În timpul zilei aici se fac până la 100 de grade Celsius, iar noaptea temperaturile scad și până la minus 230 de grade. Mă întreb și acum ce costume beton trebuie să fi avut astronauții misiunilor Apollo, care, cică, au ajuns pe Lună.

Stelele

Oamenii de știință au apucat să măsoare distanța de la Terra către 114.000 de stele din Univers. Cea mai apropiată stea de noi este Alfa Centauri, care se află la „doar” 4 ani lumină depărtare. Sirius e la 8,5 ani lumină de noi, în vreme ce Vega se încăpățânează să ne privească de la o distanță de 25 de ani lumină.

Dacă vreți o estimare a distanței în kilometri, specialiștii v-o pot da. Eu n-am nici cheful, nici răbdarea să calculez, însă ca și comparație, între noi și Alfa Centauri sunt atâția kilometri câți faci mergând cu viteza luminii vreme de 4 ani.

Încă una și mă duc

Până acum, cercetătorii cunosc existența a două milioane de galaxii. În Calea Lactee, care e galaxia în care ne aflăm noi, sunt între 200 și 400 de miliarde de stele. Cele mai îndepărtate obiecte din Univers, unde oamenii de știință au ajuns cu măsurătoarea, se află la… 13,7 miliarde de ani lumină. Să-i spună cineva asta și Papei de la Roma și Patriarhului Daniel.

Toate astea, și multe altele, le puteți afla doar dacă participați la cursurile despre originea și rostul nostru în Univers, organizate de Observatorul Astronomic „Vasile Urseanu” din București. „Călătorie prin Univers” se numește cursul de cultură astronomică generală, care e destinat tuturor celor care au întrebări fără răspuns pe acest subict.

Mai multe informații găsiți aici. Pentru copii, reprezentanții Observatorului pregătesc o nouă sesiune de prezentări la Muzeul Municipiului București. Programul pe luna octombrie va fi disponibil în curând pe site-ul muzeului și pe cel al Observatorului.