„Simt că noi oamenii facem ca acești munți să fie mânioși”, scria pe o rețea de socializare Alex Găvan cu o zi înaintea cutremurului din Nepal. Nu avea habar că la nici 12 ore de la acea postare viața lui și ale camarazilor săi alpinisți urmau să atârne de un fir de ață. Românul se afla în Nepal de aproape o lună, în a treia sa tentativă de a cuceri al șaptelea vârf de peste 8.000 de metri din carieră, Lhotse (8.516 metri).

Cutremur în Nepal. Românul a fost cutremurat de tragedia care a lovit țara asiatică, motiv pentru care a ales să se implice într-o campanie de strângere de fonduri. Românii sunt chemați să doneze 2 euro, prin SMS, la numărul 8826, sau pe site-ul alexgavan.ro/nepal. Aici pot fi donate sume mai mari pentru o cauză mai mult decât nobilă. Acești oameni sunt departe de ceea ce noi numim civilizație, nu au drumuri de acces, ci poteci săpate în munte, sursele lor de apă sunt compromise, casele și așezările –  distruse, familiile – cu drame imposibil de imaginat.

„Pe lângă performanță, Nepalul mi-a oferit inestimabil mai mult pe partea de dezvoltare personală. E a doua mea casă, mă leagă prietenii strânse cu acești oameni. Sunt multe culturi acolo, multe etnii, și, de fiecare dată când întâlnesc oameni noi, îmi place să ghicesc din ce etnie fac parte. Când am scăpat din iadul de pe munte m-am gândit că trebuie să fac ceva pentru acești oameni”, a mărturisit Găvan, marți, în cadrul primei sale intervenții în media de la întoarcerea din Nepal. Cu această ocazie, Alex a acceptat un interviu pentru acest site, o cutremurătoare mărturisire a clipelor de coșmar trăite în țara de la poalele Everestului.

Mulți jurnaliști te-au abordat în momentele acelea de după cutremur, știind că ești acolo. Nu ai vorbit cu presa până acum…

„Motivul pentru care nu am vorbit cu presa până acum e că, în momentul în care eram asaltat din toate părțile încă mai mureau oameni sub zăpadă. Eram 800 de inși în tabăra de bază de pe munte și primul nostru impuls a fost să ne salvăm colegii. 19 dintre ei au pierit în urma avalanșei, iar alte câteva zeci sunt încă în spital în stare gravă”

Cum arată suferința nepalezilor? Care sunt cele mai mari nevoi ale lor în acest moment?

„Au fost așezări care au fost rase pur și simplu de pe suprafața pământului, cum e Langtang, sau care au suferit distrugeri imense, cum e capitala Kathmandu. După un astfel de dezastru, în primele ore, zile toate activitățile se concentrează pe ceea ce înseamnă intervenția de urgență. Până să construiești templul sau școala, trebuie să iei piatra de pe piciorul tău și al vecinului”

Ai avut multe momente de cumpănă în viața ta. Ce alt eveniment te-a marcat în egală măsură?

„Un moment de cumpănă a fost în 30 martie 2013 când, am urcat, în premieră românească, vârful Sisha Pangma de 8.027 de metri din Tibet. La întoarcere a trebuit să petrec noaptea sub cerul liber, într-un adăpost improvizat, la aproape 8.000 de metri, pentru că nu am reușit să găsesc drumul spre ultima tabără”

E a treia oară când eșuezi în încercarea de a cuceri vârful Lhotse. Când crezi că te vei putea întoarce acolo, având în vedere evenimentul tragic care v-a marcat pe toți din tabără?

„Am avut trei tentative de a urca pe acest munte, toate eșuate, însă din cauza vremii. Nu e ceva neobișnuit, căci pentru ultimele 6 vârfuri de peste 8.000 pe care le-am cucerit a fost nevoie de 14 expediții. Însă succesul sau reușita pe un astfel de munte este ca tu și echipa ta să vă întoarceți în viață. Nu știu când mă voi putea întoarce acolo. Aveam deja o altă expediție în program, pe care am amânat-o. Prioritățile mele s-au schimbat, acum trebuie să duc la capăt campania umanitară”

Te gândești vreodată să renunți la a urca pe munți aparent imposibili?

„Da, încă mă mai gândesc dacă o să mai merg la peste 7.000 de metri”