Am fost la școala pentru părinți. Doamne, ce m-am mai jucat!

Share This:

Nu râdeți, căci tocmai despre asta e vorba! Câți dintre noi, adulții, mai avem puterea, după o zi de muncă, să ne așezăm pe covorașul copiilor și să ne jucăm cu ei de parcă aceasta ar fi singura noastră sarcină care contează? Ei bine, joaca nu trebuie să fie doar o metodă de a ține copilul ocupat sau o unealtă de distrare a sa, ci un mod de consolidare a relației cu cel mic. Scopul jocului în doi este să petreci timp de calitate cu copilul tău, pentru a afla care sunt zbaterile, întrebările, temerile și frustrările lui. Prin joacă poți afla care sunt verigile lipsă din relația cu propriul copil și să remediezi la timp problemele de comunicare care se nasc între voi. Iată de ce am ales să merg la „Școala părinților”, o sesiune de cursuri interactive găzduite de Centrul de Recreere şi Dezvoltare Personală „Conacul Golescu Grant” din strada Aleea Tibleş nr. 64, sectorul 6. Nu m-am jucat niciodată mai cu folos. Iată de ce!

Cinci familii cu copiii lor s-au înscris la fiecare dintre cele patru ateliere din acest an. Workshop-urile au avut ca țintă stimularea părinților să se implice în activități pe placul copiilor, pentru îmbunătățirea relațiilor de familie. M-a impresionat atelierul „Teatru de păpuși”, unde copiii și adulții au fost puși să creeze împreună personaje de poveste, pe care să le pună să joace o piesă de teatru, improvizată. Cu toții au primit „material didactic” (linguri de lemn, hârtie creponată, nasturi, lipici, bentițe, sclipici, pene și puf) pentru a-și pune în practică ideile. Odată personajele create, copiii și adulții au fost nevoiți să inventeze o poveste ai cărei eroi au fost personajele realizate. Am văzut părinți care au lucrat bine cu copiii lor, care i-au lăsat pe cei mici să decidă ce culoare are rochița prințesei, dar și părinți care au simțit nevoia să se impună, pentru ca păpușile să iasă bine. În acest caz, copiii au avut doar rol decorativ și nu au fost lăsați să se exprime artistic. A fost o greșeală pe care mulți o facem. Una peste alta, mi s-a părut unul dintre cele mai reușite jocuri de rol, în urma căruia cel mic e încurajat să creeze singur un obiect, o idée, o poveste care, în viitor, îi va spori încrederea în sine.

„Lumea culorilor”, un alt atelier de la școala pentru părinți, a fost lansat din ideea de a-i încuraja pe copii să picteze după bunul plac, să dea frâu liber imaginației pe coala albă de hârtie. Câți dintre voi nu ați turbat de furie când cel mic a mâzgălit cu carioca pereții din bucătărie? Sau câți dintre voi nu v-ați întrebat de ce nu înțelege ăla mic, o dată pentru totdeauna, că pereții din casă nu sunt blocuri de desen? Toate crizele de furie ar fi putut fi evitate dacă ați fi stabilit de la început unde are voie să picteze și unde nu. Când îi reprimați o dorință, când îi luați ceva, asigurați-vă că găsiți un înlocuitor pentru acel lucru pe care și-l dorește cu orice preț. Nevoia poate fi stimulată și „deturnată”, fără ca el să opună rezistență.

Dacă aș fi din nou copil aș aprecia și mai mult „simfonia” de sunete pe care o produce o banală găleată din plastic, când e lovită cu năduf de un băț găsit în parc. Fiul meu, în vârstă de doar doi ani, a dezvoltat abilități de baterist, improvizând din cutii de carton și pahare din plastic un ansamblu de tobe de toată frumusețea. Pe fiecare le lovește într-un anume fel, cu o intensitate diferită, astfel încât să obțină zgomotul dorit. La vârsta lui e capabil să țină isonul pe „Țăranul e pe câmp” și „Frere Jacques” de mi-e mai mare dragul să-l privesc. Atelierul „Lumea sunetelor” de la „Școala părinților” a fost extraordinar, fiindcă nimeni nu le-a spus copiilor cum să bată la „tobe”, cât de tare pot lovi cu bețele și ce ritm să urmeze. Aici, copiii s-au familiarizat cu sunetele și cu „muzica” fiecărei sticle sau pahar de plastic. În timp, cei mici vor putea face distincție între sunete și instrumente și își vor forma urechea muzicală.

Cursurile sunt susținute gratuit de psihologi, educatori și pedagogi ai Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 6. Ele se adresează părinților care au copii cu vârste cuprinse între 4 și 10 ani. Vestea proastă este că următoarea sesiune va avea loc abia la anul, în vară. Informații suplimentare despre aceste cursuri găsiți pe site-ul Primăriei sectorului 6 și pe pagina web a Direcției de Asistență Socială și Proiecția Copilului sector 6.

 

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.