Am scris un articol acum ceva ani despre românii cu inimă care își ajută semenii. Nu știu cum i-am selectat pe acești binevoitori; probabil pe baza notorietății lor. Le apreciez munca, deși sunt convins, și vor fi și ei de acord, că sunt în România suficienți oameni care fac bine și nu spun; oameni care nu pun pe Facebook și Instagram când fac o faptă bună; samariteni care nu sar în ajutor cu televiziunile după ei. Niște anonimi, practic.

Și, după acel articol, am primit o sumedenie de apeluri de ajutor, din partea unor oameni care îmi citesc blogul; să-i ajut, dacă pot, cu ce pot, că altă speranță nu mai au. Ultimul mesaj e de la o femeie de 63 de ani, pensionară, care mi-a trimis o scrisoare cutremurătoare, fiindcă emoționantă e puțin spus. Citiți-o și gândiți-vă la părinții sau bunicii voștri! Apoi, încercați să-i oferiți un ajutor, cât de mic! Va fi apreciat.

„Stimate domnule Dan Brumar,

apreciez foarte mult inițiativa pe care ați avut-o cu privire la acel site cu 25 de oameni care ajută nevoiași.

Mă numesc Suciu Adriana, 63 de ani, pensionară de 2 ani. Când am ieșit la pensie acum doi ani, mi s-au dat 640 lei după 20 de ani de muncă, spunându-mi că nu am 35 de ani și nu pot să-mi dea mai mult. S-o fi gândit cineva cum trăiesc eu cu banii ăștia? Nu s-a gândit nimeni și nici nu i-a păsat nimănui. La următoarea mărire am căpătat 704 lei și la ultima mărire, am căpătat 809 lei. Își bat joc de bătrâni, știind că au facturi de achitat, tratamente de luat, de umblat pe la doctori și să mai și mănânce ceva. 809 lei ajung pentru o săptămână, maxim 10 zile, când nu trebuie cumpărate tratamentele.

În 2015 am vândut casa, căci aveam datorii, și am rămas să locuiesc la garsoniera unei doamne de bunăvoință, care mă lasă să stau aici. Nu am bucătărie, îmi trebuie aragaz. Aici totul e pe electrică, nu există gaze. Baia e foarte veche și scorojită, sunt gândaci și furnici, au dușumea veche. Încerc să supraviețuiesc în acest hal.

Dar pe lângă toate astea, am mari probleme de sănătate și am pe lângă toate astea, emfizem pulmonar, care necesită tratament adecvat, am tromboflebită profundă, pietre la bilă și la rinichi, chisturi (tumoră, cum s-a exprimat doctorița) la suprarenale, altă tumoră la genitale, gonartroză și coxartroză. Mulți ar spune că e mai bine să mor, ca să nu mai fie nevoie să umbresc pământul, dacă tot sunt bolnavă. Fiecare om are dreptul la viață și dorește să se vindece, nu să moară, pentru că viața e un dar de la Dumnezeu.

Cei care gândesc să scape de bătrâni, că e mai bine să moară, o să ajungă și ei bătrâni, probabil. Și pentru numele lui Dumnezeu, am doar 63 de ani! Va rog foarte mult să mă ajutați, pentru că eu nu cunosc oameni influenți, cu bani, cu afaceri, oameni care să ofere ajutor. Dacă îi știți și le puteți spune de mine, vă rog mult să îmi faceți această înlesnire.

Știu că în România există mulți miliardari și milionari în euro, dolari și lei, dar eu nu am tangență cu ei și nici nu aș ști de unde să îi iau și cum să-i abordez. Am mare nevoie de susținerea dumneavoastră. 

În altă ordine de idei, o altă enormă rugăminte este pentru băiatul meu de 36 de ani, care nu are serviciu și are soție și un bebe în întreținere și este groaznic de greu pentru ei. Nu se descurcă deloc, eu nu am cum să-i ajut, el nu găsește serviciu pentru că vrea să lucreze pe calculator de acasă și nu știe cui să se adreseze care să îl ajute. Am ajuns într-o situație fără ieșire, practic.

Vă dau numărul meu de cont, unde întră lunar bruma de pensie și dacă găsiți oameni cu bani și vor să ne ajute și pe mine și pe băiat, să îi dea un serviciu, vă rog foarte mult să faceți pentru noi acest gest caritabil, dar care este extrem de important, vital chiar.

RO38BRDE410SV18175884100 

Primiți toată recunoștință și prețuirea,

Suciu Adriana”.

Credit foto: William Krause/UNSPLASH