Ce e imunoterapia oncologică, noua armă împotriva cancerului

Share This:

Cancerul, indiferent de locul din organism în care se dezvoltă, este blestemul omenirii. Lupta oamenilor de știință, medicilor și chimiștilor de pe toate continentele este neîncetată în încercarea de a pune cu botul pe labe o maladie atât de agresivă și de parșivă. Marea provocare pentru secolul acesta este identificarea unui leac minim invaziv, care să se apropie de o rată de succes de 100%. Rezultatele nu sunt departe, însă pentru asta specialiștii trebuie să ducă un război neconvențional. E timpul pentru arme noi, iar una dintre ele este gata deja: imunoterapia oncologică.

Cancerul a stors tot ce e mai bun din oamenii din știință de-a lungul secolelor. Dacă în zorii veacului al XIX-lea tumorile erau extirpate chirurgical, „pe viu”, câteva decenii mai târziu (1842) tehnologia avansase firav cu primele operații sub anestezie (eter).

Secolul XX a fost cu adevărat prolific în descoperiri medicale, iar bolnavii de cancer au început să fie tratați cu radioterapie, apoi cu chimioterapie. Marea problemă era că aceste proceduri erau, și sunt și azi, foarte invazive. Ele atacă și celulele sănătoase ale pacientului. Așa se explică de ce bolnavii își pierd părul după chimioterapie sau au parte de alte efecte adverse chinuitoare.

O armă neconvențională

Celulele canceroase sunt parșive. Ele chiar păcălesc sistemul imunitar al omului, făcându-l să creadă că sunt „good guys”. În acest fel, celulele imune nu le pot depista și anihila. Și uite așa, tumora se extinde, fără ca în organism să se poată da măcar alarma.

E ca în filmele alea cu spioni și sabotori, când răufăcătorii se infiltrează ca să distrugă o organizație din interior. Pentru o boală neconvențională precum cancerul avem nevoie de o armă neconvențională. Care a stat secole sub nasul nostru. Acum o sută de ani, un medic și-a dat seama cum ar trebui să ne batem cu orice formă de cancer.

CITEȘTE ȘI:

Aceasta este imunoterapia, care s-ar traduce prin antrenarea sau resuscitarea sistemului imunitar adormit (slăbit) ca să poată lupta singur împotriva celulelor canceroase. Primele încercări în acest domeniu îi aparțin chirurgului american William Coley. El a făcut mai multe experimente, plecând de la fapte descoperite absolut întâmplător.

Se întâmpla în 1891, iar prima încercare a făcut-o pe un pacient care avea o tumoră în zona gâtului și s-a gândit să folosească sistemul imunitar în lupta împotriva cancerului acestui pacient. Ce a făcut? A luat câteva tulpini de streptococ și le-a injectat acestui pacient. După două săptămâni a constatat că, apelând la sistemul imunitar al pacientului, practic declanșând o infecție la nivelul tumorii, a chemat în ajutor celulele T. Asta a dus la o reacție a sistemului imunitar atât locală, împotriva streptococului, cât și împotriva tumorii.

Surpriza a fost că după două săptămâni teoria lui s-a dovedit adevărată, iar tumora a dispărut. A repetat această strategie pe mai mulți pacienți, cu rezultate câteodată pozitive, câteodată negative. Dar și-a îmbunătățit metoda, cu rezultate din ce în ce mai bune, dar foarte controversate la vremea respectivă”, spune dr. Valentin Moinescu, directorul departamentului Oncologie al Roche România.

Cum funcționează imunoterapia oncologică?

Celulele canceroase sunt celule normale, dar al căror ADN a fost deteriorat sau rescris, rezultat care va duce la înmulțirea necontrolată a acestora. În mod normal, organismul nostru se poate apăra de intruși de acest gen. Însă, cum spuneam mai devreme, unele celule canceroase reușesc să păcălească sistemul nostru imunitar că ele sunt prietenoase.

Fac ravagii pe la spate, fără ca celulele bune din organism să le poată identifica la timp. De obicei, în caz de agresiune externă, sistemul imunitar intră în alertă și trimite în recunoaștere celulele prezentatoare de antigen (APC).

Când APC-urile identifică o celulă canceroasă, activează alte două alte tipuri de celule, fiecare cu rolul lor: celule T și celule B. Acum se întâmplă un lucru interesant. Celulele B produc anticorpi capabili să „deconspire”, să dezvăluie celula canceroasă, care rămâne față în față cu celulele T, care o distrug. Cam așa făcea bunicu’ când era călcat de hoți noaptea (Noaptea, ca hoții – prietenii știu de ce). Fiindcă nu putea alerga după ei, dădea drumul la câini și făceau ei toată treaba. Aici e la fel; celulele T sunt câinii lu’ bunicu’.

Tratăm bolnavul, nu boala

Imunoterapia oncologică nu presupune doar întărirea sistemului imunitar, ci acționează și asupra unor ținte specifice. Unele ținte de pe celulele canceroase acționează ca bariere ale sistemului imunitar și pot fi blocate prin imunoterapie. Alte ținte de pe celulele sistemului imunitar pot declanșa un răspuns imun mai puternic împotriva celulelor maligne. Deși anterior acest răspuns era slab sau chiar inexistent.

Ca să înțelegeți cum funcționează imunoterapia oncologică trebuie să fiți familiari cu celelalte tipuri de tratament administrate în cancer. Adică chimioterapia, radioterapia, terapia țintită. În aceste cazuri, medicii au niște scheme precise de tratament, un număr standard de pastile ori injectabile.

Toți pacienții trec prin aceeași procedură, în funcție de faza în care se află boala, însă în imonoterapia oncologică problema se pune altfel. Nu se mai tratează boala, ci bolnavul, care este total diferit de alt om aflat în stadiu terminal de cancer pancreatic, spre exemplu.

Sunt cinci tipuri de imunoterapii oncologice, fiecare cu felul său de acțiune. Astfel, avem așa:

Anticorpii monoclonali

„Asmuțiți” împotriva celulelor canceroase le fac pe acestea mai vizibile pentru sistemul imunitar, pentru ca acesta să le identifice și să le distrugă.

Inhibitorii punctelor de control ale sismtemului imunitar

Sunt cei care dau frâu liber sistemului imunitar, stimulându-l pentru a porni ofensiva împotriva celulelor canceroase. În momentul în care citiți aceste rânduri, inhibitorii punctelor de control ale sistemului imunitar pot trata melanomul metastatic, cancerul pulmonar (nu și cel cu celule mici), cancerul renal și limfomul Hodgkin. Cercetările continuă pentru realizarea de noi molecule, pentru alte tipuri de cancer.

Stimularea imună nespecifică

Stimulează întreg sistemul imunitar, dar nu țintește în mod specific tumoarea.

Vaccinurile împotriva cancerului

Funcționează prin stimularea sistemului imunitar pentru a recunoaște antigelul tumoral specific și pentru a ataca celulele canceroase. Anumite forme de cancer pot fi prevenite, nu doar vindecate, cu ajutorul vaccinurilor. Cu puțină concentrare, sigur puteți identifica și voi măcar unul dintre ele, folosit intens în ultimii ani în nenumărate campanii de prevenție.

Răspuns corect: vaccinul împotriva virusului Papiloma uman (HPV), care poate preveni cancerul cervical și anogenital. Mai sunt și vacinurile împogriva Hepatitei B, care contribuie decisiv la prevenirea cancerului hepatic.

Vaccinurile adminstrate unui bolnav care are deja cancer sunt puțin diferite. Ele sunt create prin recoltarea anumitor celule din organism (sau crearea lor în laborator), care apoi sunt modificate în laborator pentru a putea stimula sistemul imunitar. Ulterior, aceste celule complet modificate sunt reinjectate în organism pentru a-l ajuta să depisteze și să anihileze celulele canceroase.

Transferul de celule T de adopție

Implică înmulțirea și transformarea propriilor celule imune (celulele T) pentru îmbunătățirea capacității acestora de a distruge celulele canceroase. În momentul de față, terapiile cu transfer de celule T de adopție sunt disponibile pacienților numai în contextul studiilor clinice. În cadrul acestora s-au observat rezultate îmbucurătoare în tratarea leucemieilimfomului, melanomului, neuroblastomului etc.

CITEȘTE ȘI:

Fiecare tip de imunoterapie acționează asupra unui element diferit al răspunsului imun al organismului împotriva cancerului. Ceea ce trebuie să rețineți este că imunoterapia acționează țintit asupra bolii, în funcție de o „scanare” personalizată, pentru a identifica la ce tip de tearpie reacționează tumoarea canceroasă și în ce ordine trebuie luate moleculele din tratament.

S-ar putea ca imunoterapia să nu fie unica soluție de tratament recomandată, ci poate doar parte a unui tratamemt mai amplu care poate implica radioterapie și/sau chimioterapie.

Cât de scumpă e imunoterapia oncologică

Cam la fel de scumpă ca și chimioterapia, plus vreo 20%, ar fi un răspuns direct. Deși în tratamentul cancerului totul este relativ, mai ales când vine vorba de imunoterapii, după cum vom vedea. Fiind vorba de o metodă nouă de tratament (2-3 ani de practică în SUA), costurile nu sunt mici.

În general e nevoie de circa zece ani pentru a genera și pune pe piață o moleculă nouă de tratament, în cazul cancerului. În tot acest timp, costurile cu cercetarea, testările, obținerea avizelor de punere pe piață și crearea primului stoc sunt de ordinul miliardelor de dolari.

În România sunt disponibile două molecule (vaccinuri) destinate tratării cancerului pulmonar linia a II-a și cancerului renal. Ambele sunt dezvoltate de Roche Pharmaceuticals, iar costul tratamentului pe un an depășește 20.000 de euro, conform reprezentanților diviziei din România a companiei farmaceutice cu sediul la Basel (Elveția).

Rezultatele acestor terapii se cunosc și sunt mai bune decât în cazul terapiilor convenționale. Singura necunoscută este cât durează tratamentul. Da, asta e marea necunoscută a medicilor oncologi, care nu au primit încă un răspuns exact de la cercetători.

Probabil că răspunsul este: Până când tumora dispare. Am stabilit deja că imunoterapia are o cu totul și cu totul altă filosofie; s-a trecut de la tratarea bolii la tratarea bolnavului, astfel încât moleculele ar putea acționa mai repede în cazul unora și mai lent în cazul altora.

Ce efecte secundare are imunoterapia oncologică

Imunoterapia oncologică pune accept pe stimularea sistemului imunitar al organismului și nu acționează direct asupra tumorii. Nu se introduc substanțe de contrast, corpul nu se radidază, deci efectele secundare tradiționale sunt excluse.

Conform oncologilor care folosesc deja aceste metode de tratament, cele mai comune efecte adverse sunt erupțiile cutanate, simptomele asemănătoare gripei, stările de oboseală, febra, scăderile de tensiune. Efecte secundare mai grave, dar și mai rare, sunt: colitele sau alte afecțiuni gastrointestinale, afecțiuni tiroidiene sau afecțiuni pulmonare.



Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.