Cazul Ruth și Marius Bodnariu. Ce țară e aia care desparte copiii de părinții lor, plus alte aberații din lumea „civilizată”

Credit foto: Facebook

Share This:

Fără a fi lipsit de sensibilitate față de drama familiei Bodnariu, nu am abordat acest subiect până acum declarațiilor subțiri din partea autorităților norvegiene. Tot ce știam cu toții despre acest caz a venit pe filiera rudelor din România ale soților Ruth și Marius Bodnariu și, mai apoi, din partea autorităților române. Acum, avem și o poziție a Ambasadei Norvegiei la București, care, prin vocea reprezentantului acestui stat în România, ambasadoarei Tove Bruvik Westberg, ne spune tocmai contrariul a ceea ce s-a întâmplat cu cei cinci copii minori.

Vreau să subliniez că principalul obiectiv este ca un copil să rămână cu familia lui şi în acest sens este asistată familia. Este ultima variantă să se emită un ordin de luare sub protecţie. Pentru că este o măsură drastică şi este ultima soluţie, niciodată prima”, a explicat diplomatul, citat de Digi 24.

Ei bine, nu putem spune că acest lucru corespunde realității. Cei cinci copii au fost smulși din sânul familiei lor și plasați în grija altora, la sute de kilometri de părinții naturali până la finalizarea anchetei. Marius și Ruth Bodnariu își pot vedea copiii o dată pe săptămână, dar nu pot petrece mai mult de două ore în compania lor.

Mai mult, statul norvegian a demarat procedura de adopție internațională pentru cei cinci copiii și retragerea drepturilor firești ale părinților de a-și crește micuții. Totul din cauza unor mărturii ale copiilor, îndoielnice aș spune eu, dar care sunt luate în serios de legile din această țară, potrivit cărora mami și tati apelează la corecții fizice în procesul de educare.

Ruth și Marius Bodnariu, singuri împotriva tuturor

Pentru a afla care sunt valorile care definesc o țară precum Norvegia, trebuie să aruncăm o privire asupra viziunii acestui stat față de violența în familie. Pentru statul scandinav, îndepărtarea imediată a copiilor de familia „violentă” este mai important decât instituția familiei însăși. Soții Bodnariu, care trăiesc de zece ani împreună în Norvegia, ar fi trebuit să știe asta.

Motto-ul „Strategiei naționale de combatere a violenței și abuzului sexual împotriva copiilor și tinerilor – 2014-2017” în Norvegia este „toleranță zero” față de acest flagel. „Trebuie să posedăm mijloace și curaj să vedem durerea copiilor, chiar și atunci când ea nu e vizibilă. Atunci trebuie să acționăm și să știm ce formă de ajutor e potrivită în fiecare situație”, se arată în documentul semnat în septembrie 2013 de reprezentanții ministerelor Copiilor, Egalități și Incluziunii Sociale, Sănătății și Serviciilor de Îngrijire, Educației și Cercetării și Justiției și Securității Publice.

Conform acestui act, violența îndreptată împotriva copiilor, indiferent ce forme capătă (inclusiv nelipsita palmă la fund de la noi), este aspru pedepsită.

Părinților nu le este permis să folosească violența în procesul de educare a copiilor. Comportamentul bazat pe înfricoșare și/sau neplăceri sau alt fel de conduită nepăsătoare față de un copil sunt interzise. Astfel de comportament e definit ca orice rănește, sperie, umilește sau insultă copilul, astfel încât acesta simte teamă, neputință, vinovăție, rușine, inferioritate sau un sentiment fundamental de a nu fi dorit ori iubit”.

Ce spune legea norvegiană

În acord cu legea norvegiană, autoritățile pot fi sesizate inclusiv de copii dacă aceștia se consideră abuzați, maltratați sau umiliți de părinții lor. Mărturia copiilor este luată în considerare, indiferent de vârsta lor, și, de multe ori, este suficientă pentru demararea unei anchete. De cele mai multe ori, verificările sunt însoțite de ridicarea copiilor de la domiciliu și plasarea lor într-una din formele de protecție prevăzute de legislația norvegiană.

Ordinele de îngrijire pot fi eliberate numai de Consiliul Județean de Protecție a Copilului. Consiliul este un organism administrativ asemănător unui tribunal, imparțial și independent, și nu poate fi instruit. Acesta este format din trei până la cinci experți care evaluează cazurile de ordine de îngrijire”, se arată pe site-ul oficial al The Norwegian Directorate for Children, Youth and Family Affairs (Bufdir), instituția de stat care oferă servicii de asistență socială și protecția copilului, consiliere familială și pentru adopții.

Măsurile de plasare a copiilor în custodia autorităților norvegiene s-au înmulțit în ultimii ani în rândul familiilor mixte, compuse din băștinași și imigranți. Din cei 53.150 de copii care au beneficiat de cel puțin o măsură de protecție din parte autorităților norvegiene în 2012, 12.467 au fost imigranți sau născuți în țara scandinavă din părinți imigranți. Și România figurează pe această listă, cu cel mult trei copii născuți în Norvegia din părinți (părinte) români pentru care statul norvegian a luat măsuri speciale de protecție. Acum mai putem adăuga încă cinci.

tabel copii

Cum e să adopți un copil în Norvegia

Ei, dar ce te faci că nici centrele de asistență maternală din Norvegia nu sunt infailibile, de-a lungul anilor aici raportându-se nenumărate cazuri de agresiuni și abuzuri asupra copiilor luați „în protecție”. Raportul celor patru ministere pomenește de nenumărate cazuri de abuzuri săvârșite împotriva minorilor smulși de lângă părinții lor și încredințați direcțiilor de protecție a copilului.

Circa 1.200 din cele 4.000 de cazuri pentru care s-au cerut compensații, prelucrate din 2005 până în 2011, au implicat neglijența, abuzul fizic și/sau abuzul sexual în centrele de asistență maternală”.

Dacă totul merge prost pentru Ruth și Marius Bodnariu, cei cinci copii vor ajunge la alte familii din Norvegia sau din alte colțuri ale lumii. Statul a deschis procedura internațională de adopție și așteaptă candidați pentru rolul de părinți. Mi se pare că autoritățile s-au grăbit când au luat această decizie, căci încă nu s-a dovedit că soții Bodnariu și-au bătut sau molestat copiii.

Decizia ruperii unei familii și înstrăinarea copiilor, coroborată cu decăderea din drepturile părintești, se ia în situații grave de violență în familie ori abuz sexual, nu în urma unor declarații îndoielnice ale unor copii care se plâng că sunt trași de urechi când nu mănâncă tot din farfurie.

Adopțiile de copii sunt în continuă scădere în Norvegia, conform ssb.no. În 2014 s-au înregistrat 368 de adopții, cel mai scăzut nivel din anii 60 încoace, cu 3,7% mai puține decât în 2013 și cu 53,5% decât în 2004. Cei mai mulți copii adoptați sunt din China, Columbia și Corea de Sud. Așa cum susține The Norwegian Directorate for Children, Youth and Family Affairs (Bufdir) încredințarea copiilor altor familii decât cele naturale (adopția) e o măsură foarte rară de protecție a copilului.

În 2014 au fost 39 de adopții, realizate conform Secțiunii 4-20 a „Legii bunăstării copilului”, adică din pricina actelor de violență domestică.

Sursa grafic: ssb.no
Sursa grafic: ssb.no

Aberații din lumea „civilizată”

  • În Olanda, instructorii auto pot fi răsplătiți cu sex de cursanții lor în schimbul orelor de condus. Nu e glumă sau făcătură, e realitate pură. Legiuitorul din această țară a rânduit lucrurile astfel încât toată lumea să fie satisfăcută, în mod cât se poate de echitabil. Guvernul olandez a explicat că acest lucru e posibil atâta vreme cât propunerea, indecentă în alte colțuri ale lumii, vine din partea instructorilor, iar cursanții/cursantele au cel puțin 18 ani. „Nu este vorba despre oferirea de acte sexuale contra cost, ci de lecții de conducere. Este important ca inițiativa să vină din partea instructorilor și să se concentreze pe oferirea lecțiilor de șofat, cu plată în acte sexuale. Vorbim de prostituție atunci când un act sexual e oferit într-un mijloc financiar de plată”, au declarat, până m-au scos din sărite, ministrul transporturilor, Melanie Schultz van Haegen, și ministrul justiției, Ard van der Steur.
  • Și pentru că ne place atât de mult Norvegia, aflați că această țară nu e doar campioană la Eurovision, ci și la manifestări „culturale” pidosnice. În 2014, orașele Oslo și Bergen au găzduit parade gay pentru copii. Mai precis, zeci de copii ai cuplurilor homosexuale din țara scandinavă au participat la marșuri de susținere a comunităților de gay și lesbiene, afișând bannere inscripționate cu mesajul „Proud Gay Parents” („Mândru că am părinți homosexuali”).
  • Căsătoria între persoane de același sex este legală în 19 state din întreaga lume. Prima țară care a consfințit uniunile civile ale gay-lor și lesbienelor a fost Danemarca (1989). Luxemburgul a adoptat o lege similară în 2015 și, la cinci luni de la intrarea sa în vigoare, premierul Xavier Bettel s-a căsătorit cu partenerul lui de viață.
  • Duminica e sfântă în Elveția. Atât de sfântă încât îți este interzis cu desăvârșire să-ți speli mașina în această zi din săptămână. La fel de interzis e să-ți întinzi rufele la uscat duminica ori să-ți tunzi gazonul – din cauza zgomotului pe care îl poți face cu mașina de tuns iarba.
  • În Austria, relațiile sexuale între minori nu sunt pedepsite dacă diferența de vârstă dintre doi copii nu depășește trei ani și dacă persoana mai tânără a împlinit 13 ani. Contactele sexuale între doi minori care au împlinit 14 ani sunt permise.
  • Să ne oprim și la noi, căci nu suntem mai breji. Actul sexual cu un minor cu vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, în România. Pedeapsa, prevăzută de noul Cod Penal, a fost redusă de la 3-10 ani.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.