În urmă cu un an, când situația nu se împuțise la nivel mondial, am vorbit cu prietenul meu român din China (unu’ am). Despre ce? Despre criza Covid. Care nu era. Nici la ei, nici la noi. Era sfârșit de februarie și, la vremea aceea, aveam primul caz de coronavirus în țărișoară.
Nimeni nu anticipa atunci unde avea să ne arunce criza Covid și câte vieți urma să curme. Însă, după cum mulți ați putut constata, măcel a fost doar în Occident, nu și în China. Mereu m-am întrebat cum și de ce? Am primit atunci niște explicații despre isteria care a paralizat România. Și o viziune total diferită despre cum trata China problema.
După mai bine de un an de pandemie, China are în jur 90.100 de cazuri de Covid și 4.636 de decese confirmate. Țara asta uriașă a scăpat de epidemie. Cam tot atunci când începea la noi. Sunt șocat, dar nu în sensul rău. Mă bucur pentru ei și mă întristez pentru noi fiindcă, se pare, am gestionat prost situația.
La un an de la precedenta noastră discuție, l-am interpelat pe Dan Tomozei, jurnalist Radio China Internațional, să-mi explice care sunt secretele Chinei. În gestionarea pandemiei Covid, firește. Cred că acceptatea unei păreri care diferă de cea pe care ne-am format-o deja este cel mai bun exercițiu democratic. Întâmplarea face că părerea lui este una dintre cele mai avizate pe care le puteți avea în acest moment.
Beijing – 45 de zile fără un caz de Covid-19
În timp ce voi auziți știri macabre la TV-ul românesc, Beijingul numără a 45-a zi fără UN caz de Covid-19. Haideți să aflăm cum e posibil!
danbrumar.ro: 45 de zile fără un caz de Covid-19 la Beijing. Cum e viața oamenilor de acolo, la mai bine de un an de la izbucnirea pandemiei?
Dan Tomozei: „Suntem la 45 de zile de la ultimul caz nou confirmat în Beijing, oraș cu 22 de milioane de locuitori. Dar și la 27 de zile de când zona continentală a Chinei nu a mai înregistrat niciun nou caz Covid-19 cu transmisie locală. De tot atâtea zile, singurele cazuri înregistrate sunt cele de import, adică depistate la persoane testate la punctele de frontieră de intrare în China.
Aici viața își urmează cursul firesc de aproape un an, pentru că încă din luna martie a anului trecut focarul epidemic de la Wuhan a fost închis. Odată cu asta, treptat, ritmul social și economic a revenit la normal. Astăzi, aici, dacă nu ar fi rămas filtrele termice la intrarea în magazine, testările epidemice de mobilitate realizate cu APP-urile instalate pe telefoanele mobile, cu greu te-ai gândi că în China s-a produs o epidemie care a blocat țara, mai ales din punct de vedere economic.”
Cum au reușit chinezii să țină în frâu virusul? Medical vorbind
„Sunt extrem de multe de spus în câteva cuvinte. Am observat, zi de zi, reacțiile, intervențiile, comunicările, explicațiile, statisticile, oferite de echipa națională de coordonare constituită la nivelul Consiliului de Stat din China, și cea locală, constituită la nivelul provinciei Hebei, unde Wuhan este capitală. Cred că cel mai simplu și concis răspuns ar fi o comparație cu ceea ce vedem de un an în România: cu profesionalism, asumare, fermitate, intervenție direct acolo unde a fost nevoie și sancțiuni dure, acolo unde s-a greșit.
Se știe că medicul Li Wenliang, care a sesizat primul posibila apariție a unei noi epidemii, a fost marginalizat în primă fază de autoritățile locale din Wuhan. Ei bine, responsabilii administrativi, medicali și politici din Wuhan și Provincia Hebei au plătit și plătesc, unii sub sancțiuni penale, pentru lipsa de atenție acordată la semnalele lansate de Dr. Li. Din păcate, el a fost printre primii medici care au decedat ca urmare a infecției cu SARS-CoV-2.
O altă comparație ar fi că aici persoanele depistate pozitiv au fost în mod real tratate cu maximă atenție și vorbesc de baza elementară necesară într-un spațiu medical: tratament adecvat, căldură. Acest tip de boală necesită un mediu dominat de căldură și umiditate și permanentă consiliere psihologică.”
Bănuiesc că nu există nici isterie generală. Cum e tratat subiectul Covid-19 în media?
„Dane, am aproape 300 de texte scrise pe tema Covid-19, în majoritate privind cele înregistrate în China, însă tot primesc reacții stupide atunci când scriu și repet că aici am fost și suntem liberi, am fost și suntem liniștiți. Nici eu, nici familia mea, nici colegii mei, nu ne-am confruntat cu restricțiile și toate trăznăile pe care le inventează România și țările din Uniunea Europeană. Repet, aici am fost și suntem liberi și liniștiți, fără restricții stupide și alte tâmpenii.
În perioada de criză epidemică internă, comunicarea s-a făcut zilnic în mod transparent, cu trei conferințe de presă, două din Beijing și una la Wuhan. Aici responsabilii medicali și administrativi prezentau ultimele informații și răspundeau întrebărilor puse de jurnaliștii extrem de informați și iscoditori. La Beijing, conferințele erau față în față, la Wuhan se derulau în sistem videoconferință.
Citește și: Când știi că ai nevoie de ochelari? Programează o consultație gratuită ca să afli!
Din vara anului trecut, când focarul de la Wuhan a fost eradicat, s-a renunțat la conferințele de presă. S-au păstrat raportările publice și recomandările oficiale zilnice privind evoluția epidemiei interne. De câteva luni, problema Covid a devenit una marginală, atenția fiind mutată pe cercetarea și producția de vaccinuri.”
Cât de mult contribuie această stare de bine generalizată la sănătatea mintală a chinezilor?
„Am subliniat deja că una dintre formele de sprijin acordat persoanelor care au fost testate pozitiv Covid-19 a vizat suportul psihologic, dublat de un proces de schimbare a echipelor medicale civile și militare trimise la Wuhan din toată țara.
În limbajul comun al chinezilor, sănătatea mintală s-ar traduce prin armonia interioară și în relația cu mediul în care te găsești. Această filozofie de viață impregnată în codul genetic al chinezilor transformă imaginea și percepția față de cel de lângă tine, atunci când porți o responsabilitate instituțională sau publică.
Ca să traduc și mai simplu, cei de acasă ar trebui să înțeleagă că în China sistemul social este unul care urmărește liniștea și bunăstarea oamenilor. Sunt evitate tensiunile și tulburările, chiar dacă uneori sunt produse și erori, așa cum a fost în cazul medicului Li Wenliang.
Am scris și am repetat că demența și restricțiile induse de autoritățile de la București, pe fondul unor grave erori de înțelegere a fenomenului și de intervenție, vor lăsa urme greu de surmontat, chiar și în varianta optimistă că, printr-o minune, cuiva i-ar păsa de ce s-a petrecut în ultimul an.”
Ce cred chinezii despre vaccinare și câți s-au imunizat (pagina următoare)
Care e percepția chinezilor despre vaccinare?
„Este o percepție de expectativă, pentru că aici nu există tema vaccinării obligatorii. În prima etapă a fost vaccinat personalul din zonele de risc: sistemul medical, vamă, lanțul rece, forțe de odine în contact direct cu masele. Chiar dacă Ministerul chinez de Externe a prezentat recent și o variantă de Certificat de Călătorie care include și informații legate de vaccinare, vaccinarea nu este obligatorie și, încă, nu se aplică în masă. Dacă privim declarațiile oficiale, abia în vara anului viitor China va ajunge la 70-80% vaccinare.
Până acum, doar 70 de milioane de chinezi au fost vaccinați cu vaccinuri produse intern, ceva mai mult de jumătate primind și a doua doză. Raportările oficiale nu au semnalat cazuri de deces, ci doar o serie de reacții adverse care nu au pus în pericol viața celor vaccinați.
70 de milioane de chinezi (din 1,4 miliarde) s-au vaccinat
Autoritățile au repetat că țara își adaptează nevoile de vaccinare la nevoile interne, China nefiind în competiție cu nicio altă țară nici în privința procesului de vaccinare, nici în privința producției de vaccinuri. Singurul mesaj privind lumea privește dorința Chinei de a face din vaccin un bun public global, la care să aibă acces, în mod egal, toate țările, fie bogate, fie sărace.”
Au încredere cetățenii în serurile aprobate de statul chinez sau le privesc cu reticență? E societatea chineză la fel de polarizată ca cea din Europa?
„În mod cert există și aici oameni care pot privi cu reticență unele decizii, unele măsuri. Nicio țară nu este perfectă, niciun sistem nu poate mulțumi 100%. Totuși, în China există o relație de solidă încredere între om și administrație.
Observă că aici nu vorbesc deloc despre factorul politic. Relația pe tema epidemică este asigurată de administrație, fie ea medicală, de cercetare sau de ordine internă. Prin urmare, oamenii văd specialiștii, toți cu vârste respectabile, cu experiență profesională recunoscută la nivel național și internațional, nu politicienii.
Ca să îți dau un reper, în perioada crizei epidemice interne, președintele Xi Jinping și premierul Li Keqiang au apărut în centrul imaginii o singură dată, fiecare. Atunci când au fost prezenți în focarul de la Wuhan. De aici încrederea de care vorbesc. Factorul politic există, este prezent, dar coordonează și responsabilizează. Nu intervine prostește, abrupt și violent, așa cum se întâmplă tot mai frecvent în România și Occident.
Observ că bătaia, violența, agresivitatea, au devenit regulă în dialogul pe care guvernanții îl poartă cu oamenii din interiorul Uniunii Europene. Spre uimirea chinezilor care privesc cu nedumerire aceste realități devenite o cvasi-normalitate occidentală.”
Cum sunt vaccinurile Covid produse de China, față de cele disponibile în UE?
„Astăzi, China are patru vaccinuri anti-Covid-19 dezvoltate intern pentru care a fost acordată aprobarea condiționată de piață. Sunt vaccinuri inactive, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu necesită înghețare extremă la depozitare, distribuție.
De asemenea, China a adoptat cinci abordări tehnologice în dezvoltarea vaccinurilor, având nu mai puțin de 17 vaccinuri anti-Covid-19 care fac obiectul studiilor clinice. Dintre acestea, șapte sunt supuse studiilor clinice de Fază III.
Nu în ultimul rând, în planul de diagnostic și tratament împotriva noului coronavirus, China are în vedere și o listă cu 11 medicamente și metode de intervenție medicală anti-Covid-19. Prin urmare, China urmărește o soluționare multilaterală, căutând și aplicând diverse metode, în tratarea și eliminarea Covid-19. Inclusiv medicina tradițională chineză.
Dacă sunt sau nu mai bune decât cele produse în alte părți îmi este imposibil să evaluez. Ce pot observa este că în raportările oficiale din China nu apar morți în urma vaccinării anti-Covid-19.”
„La început am avut un sentiment de frustrare”
Care este explicația pentru care măsurile de izolare au funcționat în China și nu funcționează în Europa? Sunt țări care au relaxat măsurile de siguranță, iar numărul cazurilor noi a crescut alarmant…
„Măsurile de izolare au funcționat pentru că au fost aplicate acolo unde a fost necesar. Am mai explicat că, în România și Europa, a fost aplicat un program pentru exacerbarea haosului, nu pentru soluționarea problemelor epidemice. Nu cred să existe om bucuros când află că i se restrânge libertatea de mișcare. Chiar și aici, la început, până am înțeles ce se întâmplă, am avut un sentiment de frustrare, de exagerare a pericolului.
Însă, privind evenimentele, modul de intervenție, de susținere din partea autorităților, am luat totul ca pe un fenomen trecător. Cu atât mai mult cu cât chinezii au trecut, în 2003, prin epidemia SARS.
Spre exemplu, ultimul focar înregistrat la Beijing a fost identificat în ianuarie 2021, legat de o uriașă piață agro-alimentară. Prima măsură a fost testarea în masă, peste zece milioane de oameni fiind testați în trei zile. Apoi, din cazurile depistate pozitiv au fost separate cele asimptomatice și s-a trecut la tratament.
Mai mult, a fost aplicată izolarea teritorială, dar mergându-se după cazuri, nu generalizat. Ca să fiu mai clar, au fost izolate străzi, abia apoi cartiere și districte. Iar asta a însemnat interdicția de mișcare totală pe o perioadă de șapte zile sau mai mult, cum a fost la Wuhan. Mergeai la magazine pentru aprovizionare sau la medic, iar munca se făcea de acasă, acolo unde se putea.
Dan Tomozei: „Aici nu au fost impuse restricții de mișcare pe timp de noapte”
Dar, nu poți închide, otova, un oraș întreg, o țară întreagă, pentru câteva cazuri. Cum nu poți plimba cazurile dintr-un județ în altul. De asemenea, aici nu au fost impuse restricții de mișcare pe timp de noapte, situație care stârnește râsul chinezilor cu care discut.”
E China de vină pentru apariția SARS-CoV-2? (pagina următoare)
China a vindecat ușor cazurile de Covid-19, însă va avea nevoie de mult timp pentru a vindeca o altă rană: acea a vinei aruncate de Occident asupra sa în legătură cu originea acestui coronavirus. Cât de mult afectează asta Beijingul?
„Ne aflăm în fața unei probleme de separare de identitate. Să mă explic. Disputa privind sursa pandemiei Covid-19 este una plasată de SUA, sub administrația Trump, pe un palier politic. Așa cum observ mesajele politice lansate de Beijing, China nu se pierde în detalii de acest ordin. Chiar dacă reacționează la atacurile lansate de Occident sub tema virusul chinezesc.
„Primele cazuri din țările europene, dar și din SUA, nu au avut legătură cu focarul de la Wuhan”
Sunt deja zeci de studii științifice, prezentate de cele mai mari universități ale lumii, în care se arată că, spre exemplu, Spania, Italia, Brazilia, SUA, Franța, au avut cazuri de infecție cu noul coronavirus înaintea Chinei, însă au fost tratate ca simple viroze. În Spania a fost depistat Covid-19 într-un eșantion de ape uzate din Barcelona, colectat în luna martie 2019. În Italia a fost depistat în probe prelevate în septembrie 2019. În Brazilia – în noiembrie 2019, în SUA și Franța – în decembrie 2019.
Prin urmare, ce responsabilitate globală ar trebui asumată de China în pandemia Covid-19? Poate aceea de a semnala, prima, apariția noului coronavirus și de a acționa puternic pentru limitarea și eliminarea epidemiei interne.
Sunt extrem de multe de spus pe tema bătăliei politice duse de SUA pe tema Covid-19 și nu poți să nu observi că Occidentul se ocupă mai ales de vorbe. În timp ce oamenii mor, iar cei care rămân în viață suferă tot mai mult.”
„În România totul e volatil. Situația Covid e scăpată de sub control”
Ca rezident în China, ai simțit vreodată că statul sau instituțiile sale îți ascund adevărul? Percepția asta e frecventă în România, de aceea întreb
„Am acest sentiment doar dacă mă raportez la România, nu în ceea ce privește China. Aici știu ce am de făcut, până unde și cât mă pot exprima și manifesta în limitele epidemice, în timp ce în România totul este volatil. După un an, situația este total scăpată de sub control, dovadă că toți cei care s-au ocupat de problemă sunt nu doar depășiți de situație, dar poartă și grava vinovăție morală a celor peste 20.000 de morți indexați Covid-19.
Vorbim de un genocid în numele democrației pentru care nu răspunde nimeni. La fel cum nu răspunde nimeni pentru dezastrul economic. Ba, dimpotrivă! Ministrul responsabil cu Economia este promovat premier, ca să definitiveze dezastrul național.
Împreună cu toată familia, am fost în situația de a mă testa Covid-19, pentru că altfel nu urci în trenuri sau avioane, nu te poți caza la hoteluri. Vara trecută, familia mea a fost în vacanță, a fost la mare, nu a întâmpinat probleme, pentru că totul aici este transparent. Știi ce ai de făcut și, mai ales, ce nu poți face fără să intri în contact cu autoritatea.
Însă, este extrem-extrem de trist să văd, inclusiv în mass media din China, cum românii sunt agresați, bătuți, amendați, la ordinul guvernărilor de la București pentru că tocmai guvernarea a pierdut și controlul, și încrederea oamenilor.”
Când ai fost ultima dată acasă? Ce-ți lipsește cel mai mult din România?
„Din primăvara anului 2019, de Paște, când am venit în țară să o botezăm pe Smaranda.
Am un sentiment de generală confuzie când mă gândesc la ce înseamnă acum acasă. Este un sentiment de teamă legat de arbitrarul care domină tot ce înseamnă autoritate medicală, administrativă, de ordine. Pentru noi, acum, acasă cu A mare este la Beijing. Pentru că aici avem liniștea socială firească. Certitudinile și reperele clare atunci când avem de rezolvat o problemă. Chiar dacă suntem legați de România prin dezastrul de reprezentare diplomatică și consulară asigurat de București.
Dar, cu eforturi și costuri suplimentare, reușim să facem față problemelor care nu ar trebui să existe sub nicio formă.
„Acasă, cu A mare, este la Beijing”
Îmi lipsesc toți cei din familie, îmi lipsesc prietenii cu care comunic frecvent, îmi lipsesc anumite locuri și anumite gusturi, mirosuri, emoții, pe care doar în România le pot avea. Mă tem că vorbesc despre o cu totul altă țară România, o țară care se transformă tot mai mult în Ferma animalelor de Orwell, la fel cum involuează tot Occidentul.
De asta, îmi este și nu-mi este dor de România. Atât cât vom putea, vom sta cât mai mult departe de țara România de astăzi. Asta îmi spun toți românii aflați în China și care duc dorul de țară, cu atât mai mult românii care au revenit în ultimele luni din țară.
Am un dor amestecat cu teama de realitatea asigurată de guvern și de clasa politică. O realitate dominată de nesiguranță, de incertitudine, de brutalitate generalizată, de o ciudată fugă a pământului țării de sub picioarele românilor care devin străini în propria țară, ca o întoarcere programată la final de secol XIX, început de secol XX.”
Cine e Dan Tomozei
Dan Tomozei este jurnalist din 1992, născut în Sibiu. A activat în presa locală și centrală până în anul 2010, când s-a stabilit la Beijing. A scris la publicații precum Tribuna (Sibiu), Mediafax, Dacii Liberi (fondator) și Jurnalul Național. A fost desemnat în repetate rânduri jurnalistul anului în presa locală și națională și recompensat cu burse naționale și europene pentru activitatea jurnalistică.
Din octombrie 2010 este expert al secției române a Radio China Internațional. În 2012 a lansat volumul Descoperind China-Beijing, iar un an mai târziu a scos Dialoguri la Beijing, volum dedicat relațiilor româno-moldo-chineze.
A mai scris volumele Statul în secolul XXI, Timpul Chinei și Diplomația Panda. Toate cărțile sale sunt disponibile în limba română.