A început să scrie pe blog în epoca în care nu existau Facebook, Twitter și Instagram. A văzut cu ochii lui cum crește, dar a și pus umărul la expadarea blogosferei în România. S-a făcut antreprenor digital ca să-și primească „tainul” după ani buni de încercat marea cu degetul în online. Cristian China-Birta vorbește în interviul de mai jos despre știrile false și alarmiste din online, dar și despre comportamentul de consum al românilor posesori de smartphone.
Ce părere ai de conținutul disponibil online? Le dăm cititorilor ceea ce vor să consume sau le băgăm pe gât ceea ce credem noi că le place?
„Acum mulți ani se zicea că bloggerii fură pita jurnaliștilor. E, în timp știi ce am văzut? Că noi bloggerii ne specializam și învățam meseria asta, luam ce e mai bun de la jurnaliști – ancheta, reportajul, scriitura ca lumea, un titlu cum trebuie – iar jurnaliștii luau ce era mai rău la noi – lipsa verificării informației, limbaj nasol, clikbait-uri și alte chestii. Așa a fost la un moment dat, acum e o varză totală. Suntem toți în aceeași oală mică.
Care e problema cu conținutul? Că nu mai știi în cine să mai ai încredere. Eu, de exemplu, cu mare durere în suflet am renunțat la Adevărul. Care, din punctul meu de vedere, a depășit limita.”
A propos de conținut online… Ai auzit de Abi Talent? Ce zici de tipu’ ăsta?
„Da, am auzit. Nu știu exact ce face, întâmplător m-am intersectat cu numele lui, dar sunt oripilat. Mi se pare un neinspirat (cuvânt cenzurat) băiatul ăla. Dar știi care e chestia, pe care am învățat-o în toți acești ani? Nu există public, există publicuri. Extraordinar de multe. Eu mă uit la Monty Python sau la MASH și râd cu lacrimi, iar copiii mei zic: Da, mă rog. Lipsește contextul.
Există în sociologie o teorie importantă cu schimbarea punctului de referință. Pentru noi, punctul de referință este altceva, când ne uităm la MASH. Pentru ei nu e același lucru. Și atunci, gluma scoasă din context n-are nici un farmec.”
Dar Selly? Cum e puștiul ăsta?
„Foarte deștept. E un puști fenomen. A creat grupul ăsta 5Gang. E fenomen. Eu îl compar, deși sunt alte vremuri, cu ASIA și Pops. Dar atunci lumea n-avea bani, acum da.”
Ești foarte atent la ce distribui în mediul online. Crezi că se poate lupta cu știrile false, fenomen care ia amploare de la o zi la alta?
„Există 3 direcții în care se poate acționa. Nu zic se poate stopa, ci se poate acționa. Unu la mână: legislativ, și deja de fac o grămadă de pași; și UE face, și fiecare țară în parte, să dea amenzi, să închidă site-uri etc. Deci, se face. Asta are cele mai mici rezultate, pentru că oricât ai încerca să închizi, să stopezi, ei găsesc variante.
Doi: autoreglementarea marilor Google, Facebook, Instagram etc. Uite, zilele trecute Instagram a anunțat că exclude din start pozele cu mai mult de nu știu cât la sută Photoshop. Asta e tot pe zona de fake news. Facebook șterge undeva la 1,5 miliarde de știri false pe lună. Deci, luptă și Facebook, se autoreglementează.
Dar cel mai important e la fiecare dintre noi. Și aici faza e clasică: practic, tu nu lupți cu fake news, ci cu prostia oamenilor. Ia luptă cu asta!”
Adică?
„Păi îți dau un exemplu. Venind încoace, am dat peste un titlu pe nu știu ce site. Zicea așa: De ce a învățat Wilhelm I al Normandiei limba dacă. Tu când dai clic pe aia, serios, cum să-ți explic că ești prost? Sigur, există categoria intermediară a oamenilor creduli. Dar le spunem așa fiindcă suntem politically correct. De aceea, eu le recomand să-și găsească surse de informare credibile și să stea numai pe alea.”
„De ce există fake news? Pentru că cineva face bani din ele”
Cristian China-Birta
Cristian China-Birta are 3 copii: un băiat major și două fete minore. Ce învață de la ele? Multe. Ia vezi mai jos!
La ce conținut online au acces fetele tale? Nu intervii cu cenzura?
„Nu, eu nu cred în asta cu cenzura. Sigur că se uită și la rahaturi, că n-am cum să le văd pe toate. Dar ai de optat între a le intezice, și atunci pui bariere în comunicarea părinte-copil, și aia pentru mine e devastator. Sau îți asumi că n-ai ce să faci și te uiți cot la cot cu ei. Uite așa bag eu Minecraft și K-pop.
Dar, la un moment dat, mă uitam cu fata mea cea mijlocie la BTS, la un cover după Beatles. Și i-am arătat piesa originală. I-a plăcut. După două săptămâni vine la mine – avea 14 ani și ceva: Măi tati, de ce nu mi-ai zis cât îi de tare Wish You Were Here de la Pink Floyd? What? Făcuse schimb de experiență cu colegele. Mai bine așa decât să interzici.”
Leave a comment