Izolarea la domiciliu nu mai e o bagatelă. Este una dintre realitățile a miliarde de oameni din întreaga lume care au înțeles că doar așa îi pot ajuta pe cei care nu-și permit luxul de a sta acasă: medici, asistente, polițiști, jandarmi, pompieri, vameși, reporteri de teren etc.

Însă, statul acasă, între patru pereți, pe termen lung (săptămâni sau luni) poate avea efecte neplăcute asupra oamenilor, care sunt obișnuiți să socializeze prin contact direct cu semenii lor.

Despre cum ne afectează izolarea la domiciliu și munca de acasă, dar și soluțiile pe care le avem pentru a transforma această perioadă într-o oportunitate, am vorbit cu psihoterapeut Alina Alexandru.

Interacțiunea cu alți oameni este importantă pentru sănătatea mintală a omului.

Cum ne afectează în plan emoțional și psihologic izolarea la domiciliu, pe termen mediu și lung?

„Ființele umane sunt prin excelență sociale. Creierul nostru este structurat pentru a fi în relație cu alți oameni, pentru a ne asigura supraviețuirea. Nevoia de a relaționa este cu atât mai acută cu cât mediul în care trăim devine stresant și chiar periculos, așa cum se întâmplă în prezent din cauza pandemiei de coronavirus.

De aceea, izolarea socială, mai ales cea cronică, are efecte debilitante asupra sănătății mintale (anxietate, atacuri de panică, depresie, tulburare de stres posttraumatic), dar și asupra sănătății fizice (creșterea activității sistemului nervos simpatic și a producției de hormoni de stres, care duce la inflamație crescută în organism, apariția sau agravarea bolilor cardiovasculare, dereglarea somnului, scăderea sistemului imunitar și chiar îmbătrânirea prematură a creierului).

Simptomele pe care oamenii le resimt ca efect al izolării sunt diverse: dureri în corp, migrene, energie scăzută, oboseală, slabă putere de concentrare, lipsă de motivație, iritabilitate, tristețe, neputință, inutilitate, stimă de sine scăzută, singurătate, sentimentul de eșec și chiar disperare.

Emoțiile umane au evoluat, deoarece au ajutat cooperarea dintre strămoșii noștri. Funcția lor principală este cea socială. Fără o persoană care să ne ofere suport și să ne ajute să facem față sentimentelor de teamă, furie, anxietate și tristețe, acestea ne vor crea un concept distorsionat de sine, ne vor afecta negativ percepția lumii în care trăim și ne vor determina să ne comportăm irațional. Când suntem izolați social, însuși sistemul care ne ajută să ne adaptăm la mediu ne poate copleși și chiar îmbolnăvi.”

Cât de productivi putem fi când muncim acasă, în lipsa unei „atmosfere” de muncă?

„În lipsa cadrului profesional obișnuit și cu un grad crescut de stres în mediu, productivitatea oamenilor poate fi afectată foarte mult. Aceștia nu mai au rețeaua de colegi pe care se bazau în îndeplinirea sarcinilor, dotările necesare de la birou sau nu mai pot apela la anumite servicii sau la anumiți furnizori. Ei trebuie să se descurce singuri și cu mijloace precare, deci scad resursele, dar în același timp trebuie să livreze rezultate satisfăcătoare.

În plus, ei sunt fragili din punct de vedere emoțional, neștiind cât timp va dura această situație și care vor fi daunele reale. Pe termen scurt, creativitatea poate fi de ajutor, însă pe termen lung se poate ajunge la burnout, mai ales că oamenii sunt tentați să muncească mai mult, nemaiexistând o separare clară între mediul profesional și mediul personal.”

Izolarea la domiciliu este mai grea în cazul familiilor cu copii sau în cazul persoanelor singure?

„În cazul familiilor cu copii, izolarea la domiciliu poate fi mai ușoară deoarece adulții sunt nevoiți să îndeplinească sarcini de îngrijire, joacă și educație, care îi stimulează atât fizic, cât și psihic. Deși au sarcini suplimentare pe lângă cele de îngrijire personală și cele profesionale, în cazul în care aceștia muncesc de acasă, aceste sarcini îi țin departe de expunerea la prea multă informație negativă și de sentimentul de inutilitate.

În plus, în timpul interacțiunilor cu copiii, atunci când își manifestă afecțiunea față de ei, creierul adulților secretă oxitocina, hormonul cu rol esențial în echilibrarea legăturilor interumane, care la nivel comportamental determină reducerea temerilor și creșterea încrederii în sine și în ceilalți.

În cazul persoanelor singure, autoizolarea pe termen lung poate fi traumatizantă. Prezența unei figuri de atașament (părinți, parteneri, prieteni foarte buni etc.) oferă confort și securitate, iar inaccesibilitatea percepută a unei astfel de persoane creează primejdie, mai ales în vremuri incerte ca acestea. Când suntem amenințați de evenimente traumatice, stres, boli sau pierderi ale unor relații importante, nevoile de conectare devin foarte importante.

Dacă o persoană nu reușește să aibă parte de contactul reconfortant și receptivitatea unei figuri de atașament, așa cum se întâmplă în autoizolarea persoanelor singure, apare un proces de protest furios, depresie și disperare, rezultând în cele din urmă detașarea.

De asemenea, în lipsa oricărei stimulări sociale, pot apărea și halucinații auditive sau vizuale deoarece oamenii încep să proiecteze greșit gândurile și sentimentele interne în mediul exterior.

În diverse experimente pe șoareci, cercetătorii au descoperit că halucinațiile se întâmplă atunci când creierul supracompensează pentru o lipsă de informații venite din lumea exterioară.”

Cum percep copiii mici (până în 12 ani) această perioadă în care nu merg la școală și în care nu se văd cu colegi/prieteni?

„În general, copiii se adaptează mult mai repede decât adulții schimbărilor din mediu. Copiii de până în 6-7 ani au nevoie în principal de părinții lor, iar joaca acestora este preponderent cu jucării, așa că nu duc neapărat dorul colegilor de grădiniță și prietenilor, iar cei de peste 7 ani, care au o nevoie mai mare de socializare, compensează lipsa contactului față în față prin intermediul tehnologiei.

Ei s-au născut într-o societate unde gadgeturile sunt esențiale, așa că relaționarea prin intermediul lor este ceva natural. De asemenea, ei le folosesc pentru a ține legătura cu profesorii, care au continuat în această perioadă să predea prin intermediul platformelor video online și să trimită teme și recomandări educaționale pe mail sau pe Whatsapp.

Într-o societate în care majoritatea părinților petrece cea mai mare parte a zilei în afara casei, în special muncind și stând în trafic, iar copiii prin afterschool-uri și la nenumărate activități menite să-i dezvolte, autoizolarea provocată de această pandemie pare a mai echilibra timpul petrecut în familie, iar copiii sunt principalii beneficiari.”

Izolarea la domiciliu – soluții ca să trecem cu bine de această perioadă

„Indiferent ce se întâmplă în mediul exterior, fiecare om percepe acea experiență diferit, deoarece fiecare îi oferă o interpretare bazată pe propria istorie de viață, care este unică. Nu putem controla realitatea, dar putem control modul în care răspundem la ea.

În această perioadă, este normal să simțim panică, tristețe și disperare, nu ne ajută cu nimic să fugim de emoțiile noastre. Tot ce putem face este să le observăm, să le numim cât mai exact și să ne dăm voie să le simțim, având în același timp autocompasiune. De asemenea, putem să resemnificăm această perioadă de criză, care presupune atât pericole, cât și oportunități.

Dacă vom privi autoizolarea că pe o pedeapsă, ca pe o perioadă de limitare a libertății, atunci vom experimenta preponderent stări negative. Însă, dacă o privim drept un respiro, un moment în care ne clarificăm valorile și prioritățile în viață, în care ne ocupăm mai mult de noi și cei dragi, în care demarăm proiecte noi sau resuscităm vise prăfuite, dar foarte dragi nouă, atunci vom avea mai mult de câștigat decât de pierdut.

Studiile spun că atunci când are loc un eveniment traumatizant, o treime din oameni dezvoltă simptome de stres posttraumatic, o treime își vede mai departe de viață ca și până atunci, fără schimbări majore, iar o treime dezvoltă noi abilități și perspective, ceea ce determină o creștere personală și o îmbunătățire a calității vieții.”

Pași concreți pentru stimularea dezvoltării noastre în autoizolare

Situația prezentă poate fi gestionată cel mai bine dacă luăm fiecare zi ca atare și încercăm să profităm cât mai bine de pe urma ei. Avem nevoie:

• Să ne setăm obiective pe termen scurt și pe termen lung, pentru a ne păstra satisfacția și motivația.
• Să ne stabilim o rutină zilnică, în care să includem mici ritualuri care devin repere sănătoase pentru psihicul nostru.
• Să reprioritizăm sănătatea mintală și să practicăm exerciții de respirație abdominală și meditație.

• Să ne împrietenim cu emoțiile noastre și să le oferim spațiul necesar pentru a fi exprimate în mod constructiv, prin intermediul activităților artistice sau într-un jurnal.
• Să eliminăm excesul de adrenalină din organism prin exerciții fizice sau dans.
• Să ținem legătura cu cei dragi prin intermediul tehnologiei.
• Să ne relaxăm prin intermediul filmelor, cărților, muzicii sau activităților creative.

• Să apelăm la un grup de suport emoțional sau la serviciile de psihoterapie și suport psihologic online.
• Să ne reamintim motivele pentru care suntem recunoscători, să ne concentrăm pe ceea ce avem și mai puțin pe ceea ce ne lipsește.
• Să ne informăm o singură dată pe zi, din surse oficiale și nu mai mult de 30 de minute.
• Să respectăm măsurile impuse de autorități.

Credit foto: Bianca/Pexels