Cum putem reduce semnificativ numărul de sinucideri la metrou

Credit foto: Silviu Matei/Agerpres Foto

Share This:

La jumătatea acestei săptămâni a fost iar mare dezordine la metrou. Trenurile de pe o anumită magistrală au avut întârzieri din cauza unui „incident”, pentru care Metrorex și-a cerut scuze. Ceea ce nu știați cei care ați circulat cu metroul atunci este că a fost vorba de o nouă tentativă de suicid, dintr-un lung șir de sinucideri la metrou de care nu sunteți străini.

Încă un lucru pe care nu-l știți este că mai mulți jurnaliști care acoperă acest domeniu s-au pus de acord să nu mai mediatizeze aceste acte de suicid, într-o încercare bravă și salutară de a nu răspândi știri cu impact emoțional profund și, de ce nu?, de a contribui cumva la reducerea acestor incidente. Convingerea lor, încă neverificată de studii, este că lipsa mediatizării ar putea avea un impact pozitiv în ceea ce privește evoluția acestui fenomen. Bravo lor! Însă, o televiziune a încălcat protocolul nescris și a difuzat știrea.

Deși vi s-ar putea părea puerilă ideea că numărul de sinucideri la metrou ar putea scădea dacă aceste acte nu mai sunt mediatizate, în unele țări acest lucru chiar se întâmplă. În cele ce urmează vom analiza câteva soluții pe care le-au identificat alții pentru a reduce semnificativ rata sinuciderilor la metrou. Să sperăm că citesc și cei de la Metrorex.

Lipsa mediatizării

Cineva îmi spunea că se întâmplau lucruri oribile și în comunism, dar că nu erau mediatizate ca acum. Mai mult ca sigur, însă nu sunt convins că aveau frecvența de acum.

Actele de suicid de la metrou sunt o problemă în toate statele care au acest tip de transport, dar nicăieri nu-i ca-n Rusia și Japonia. În Țara Soarelui Răsare, unde locuitorii săi au un cult pentru suprimarea proprieri vieți, numărul de sinucideri la metrou a crescut alarmant la începutul anilor 2000. Acest lucru i-a determinat pe administratorii rețelei de transport feroviar (de suprafață și din subteran) să solicite ajutorul presei. Cele două părți au încheiat un acord prin care actele de suicid nu sunt mediatizate.

Pentru justificarea eventualelor întârzieri în programul metroului, în cazul unui astfel de incident, operatorul de transport anunță, audio și prin intermediul sistemului de afișaj electronic, că există un „accident uman”. Rețeta a funcționat în Viena, la sfârșitul anilor ’80, când s-a constatat o reducere cu 75% a ratei de sinucideri la metrou. Metoda funcționează și în Germania, dar și în Japonia. Însă, în țara insulară altă idee a dat și mai multe rezultate.

Citește și: Ce spun șefii Metrorex despre calitatea aerului de la metrou

Lumini albastre și oglinzi

Circa un miliard de oameni circulă cu metroul din Tokio, în decursul unui an calendaristic. Cu o așa înclinație spre suicid, Japonia trebuia să găsească o rezolvare imediată și… s-a gândit la culori și la efectul lor asupra comportamentului uman. După mai multe studii și experimente, japonezii au ajuns la concluzia că o anume culoare – albastrul – are efecte calmante și anihilează gândurile negre care împing oamenii la sinucidere. Așa că, în multe stații de la metroul din capitala Tokio au fost amplasate uriașe panouri LED cu lumină albastră, cu scopul de a descuraja sinucigașii.

Credit foto: Janne Moren via Flickr

Concomitent, în aceste stații au fost amplasate și oglinzi mari, care au același rol. Deși în Japonia se consideră că cele mai multe tentative de suicid sunt spontane, anumiți oameni se frământă mult înainte de a sări în fața trenului. În acele momente, ei trec prin stări de confuzie, îndoială, nervozitate și orice lucru care se interpune între ei și gestul pe care îl urmăresc le poate da peste cap planul. Astfel că, s-au gândit japonezii, cei care ajung în situația de a-și lua rămas bun de la lume nu au cum să scape de propria reflexie în oglinzile de pe peroane, imagine care le-ar putea pune la îndoială curajul și convingerea că ceea ce vor să facă este bine.

Și, chiar dacă ați râs pe înfundate, aflați că cele două măsuri combinate (luminile albastre și oglinzile) au avut ca rezultat reducerea cu 84% a numărului de sinucideri la metrou, în interval de zece ani. Judecați fiecare dacă e mult sau puțin.

Panouri cu uși glisante

Aceasta este prima măsură la care s-au gândit oficialii Metrorex – dacă mă întrebați pe mine nu cred că s-au gândit prea serios; doar ne-au amăgit cu ea. În decembrue 2017, după ce tânăra aceea a fost aruncată în fața metroului, reprezentanții companiei de transport au promis că vor realiza un studiu din care să rezulte ce impact bugetar ar avea propunerea de instalare a unor panouri din sticlă, cu uși glisante, în stațiile cu cea mai ridicată rată a sinuciderilor. Acolo a rămas, la nivel de vorbă.

Însă, alții fac mai multe decât spun și rezultatele se văd. Japonezii îi inspiră pe toți cu ideile lor, iar în ceea ce privește montarea de panouri din sticlă sunt neîntrecuți. Ridicați din podea până în tavan, pereții din sticlă securizată sunt prevăzuți cu uși glisante care se deschid atunci când trenul oprește în stație. Problemele acestui sistem sunt două, iar Metrorex s-a speriat de amândouă și a abandonat din fașă proiectul de a instala, măcar în scop experimental, un astfel de panou: costurile ridicate (cel puțin 11 milioane de dolari/stație) și abilitatea mecanicilor de a opri trenurile exact în spațiile unde sunt situate ușile glisante.

Credit foto: sgtrains.com

În cazul în care trenul oprește cu o jumătate de centimetru mai în față sau mai în spate, ușile glisante nu se deschid. Și, totuși, compania de tranport din Tokio a instalat acest sistem în circa 30 de stații și are în plan să doteze toate cele 285 de stații ale rețelei sale până în anul 2023. Sistemul funcționează cu succes și în Moscova, Taipei și Hong Kong.

Ar putea funcționa și la București, însă oficialii Metrorex nu au dat doveadă că s-au aplecat serios asupra acestei soluții. Șefii companiei de transport s-au limitat la a ne spune că sistemul este extrem de costisitor și că nu poate fi implementat în toate stațiile, dar… Dar, cei de la metrou trebuie să-și amintească faptul că mai au o datorie față de călători, aceea de a le asigura securitatea. Iar asta se face cu bani.

Muzică ambientală

Dacă marile companii, care vor să ne vândă tot felul de bazaconii, folosesc neuromarketingul pentru a ne convinge că și noi dorim să le cumpărăm, de ce nu am studia puțin răspunsul utilizatorilor de servicii de transport la diverși stimuli? Cum ar fi muzica, de exemplu. Muzica are efect calmant, astfel încât ar putea fi o soluție pentru detensionarea celor care așteaptă trenul pe peron. Sistemul audio de la metrou e folosit acum doar pentru anunțarea intrării trenurilor de metrou în stații și pentru nelipsitele și enervantele semnale de avertizare care încep cu expresia „Stimați călători”.

Viteză redusă

O altă soluție care ar reduce și chiar descuraja tentativele de suicid este simplă și nu costă bani. Trenurile de metrou ar putea intra în stații cu viteză redusă, redusă considerabil, care i-ar ajuta pe mecanici să acționeze sistemul de frânare la timp pentru evitarea unei tragedii. Însă, reprezentanții Metrorex spun că o astfel de măsură ar perturba orarul trenurilor. Say what? Păi, când unul se aruncă în fața trenului nu se pierde mai mult timp?

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.