Primăria sectorului 1 s-a schimbat radical la față, grație amplelor lucrări de consolidare și restaurare care au durat, cu întârzierile de rigoare, nu mai puțin de opt ani. Sediul Primăriei  sectorului 1, din Banu Manta nr. 9, adăpostește acum tot aparatul administrativ al sectorului, iar mai multe imagini din interior puteți vedea în acest articol.

În cele ce urmează vă propun o incursiune în istoria mai puțin cunoscută a acestei clădiri, de la deschiderea șantierului și până azi.

Unul dintre cele mai mari câștiguri ale acestei clădiri este recuperarea unei opere de artă de răsunet, pe care regimul comunist s-a străduit din răsputeri să o șteargă din memoria colectivă. E vorba de frescele realizate de artista Olga Greceanu la mijlocul anilor 30, în sala mare a clădirii care azi găzduiește ședințele de consiliu.

Aceste desene îl înfățișează pe Regele Carol al II-lea, îmbrăcat cu mare pompă, dar şi alte personaje alegorice ce fac referire la principalele instituţii de stat, dar şi la aspecte de ordin spiritual. În 1948, acestea au fost acoperite cu mai multe straturi de humă, la cererea regimului comunist. Din fericire lucrarea s-a păstrat excelent, însă a fost nevoie de restaurări, care au costat primăria 100.000 de euro.

Povestea (re)descoperirii frescelor e fantastică și a fost „scrisă” de Adina Nanu, o prietenă a Olgăi Greceanu. În plin comunism, artista i-a dat acesteia o fotografie cu picturile sale din sala de consiliu, nădăjduind că cineva, cândva va da jos huma de pe perete.

După Revoluție, Adina Nanu s-a dus la primărie cu acea fotografie, pentru a le spune edililor ce comoară e îngropată în pereți. Abia în 2007 aceasta a fost scoasă la lumină, după nouă luni de lucrări.

Această sală de consiliu a suferit de-a lungul anilor amputări grave. Dacă la construirea clădirii, capetele laterale ale sălii erau prevăzute cu alveole, sprijinite de arcade cu coloane frumos decorate, în anii 50 acestea au fost închise, prin ridicarea unor ziduri.

Scopul era de a crea încăperi suplimentare necesare aparatului funcționăresc (birourile secretarelor edililor). În urma lucrărilor de restaurare, aceste ziduri au fost îndepărtate, redând sălii de consiliu aspectul ei original.

O treabă excelentă au făcut arhitecții când au decis să dea podului funcțiuni practice. Dacă înainte de începerea lucrărilor, golul imens dintre acoperiș și etajul III nu folosea la nimic, acum aici a fost amenajată o mansardă, care găzduiește birourile funcționarilor.

O operă de geniu mi se pare refacerea șarpantei, complet distrusă în urma incendiului din toamna anului 2009. Cadrele transversale, contravânturile și elementele de legătură care o compun au fost realizate din lemn masiv stratificat.

„Toate lucrările realizate pentru amenajarea mansardei s-au efectuat fără afectarea imaginii inițiale a acoperișului, prin refacerea exterioară identică a geometriei și a învelitorii. Lucarnele, refăcute pe baza relevării de detaliu a pieselor originale, mult prea distruse pentru a fi restaurate, reproduc identic situația anterioară incendiului”, spune Hanna Derer, autoarea studiului de evaluare culturală pentru această clădire.

Ușile din interior, realizate din lemn masiv de stejar, au fost înlocuite, însă nu dintr-o fiță a proiectanților sau a beneficiarului, ci dintr-un motiv obiectiv. Dintre toate ușile existente în clădire la momentul începerii lucrărilor, una singură s-a păstrat în condiții bune, motiv pentru care toate celelalte sunt reproduceri după acea piesă.

Neoanele și becurile „chioare” au fost înlocuite de candelabre, care s-au încadrat bine în peisaj. Deși arhitecții au mai multă carte, viziune și gust decât mine, corpurile astea nu sunt impunătoare deloc, ba mi se par de-a dreptul chicioase.

Marmura este elementul de bază la interior, iar locul în care aceasta face impresie deosebită este pe scara de acces din aripa principală. Marmura e prezentă și în sala de consiliu, ca decor pentru pereți (Rușchița), dar și granitul gris perla, prezent atât pe pereți, cât și în coloanele de susținere a boltelor din alveole.

Poarta din fier forjat de la intrarea în clădirea primăriei impresionează prin dimensiunile sale și motivele cu care a fost decorată. De la distanță pare impenetrabilă, mai ales că de strajă stă însăși „Justiția”, zeița Themis, ce ține într-o mână balanța dreptății, iar în cealaltă sabia.

Simbolistica e completată de tot ce are mai de preț un popor: oameni de știință, scriitori, ingineri, militari, țărani, medici. Toți își au locul lor de cinste pe poarta de intrare.

Șase ani de chirie

Înainte de a reveni în vechiu sediu, de pe Bd. Banu Manta nr. 9 (aprilie 2015), Primăria a funcționat cu chirie într-un imobil de birouri de pe Șos. București-Ploiești. În cei șase ani de tranziție, edilii au plătit nu mai puțin de 5 milioane de euro pentru chirie. Cuantumul chiriei a scăzut, de la 90.000 de euro pe lună (între 2009 și 2011), la 70.000 de euro pe lună (între 2011 și 2013). În ultimii doi ani de contract chiria ajunsese la 60.000 de euro pe lună.