Curs de resuscitare. De ce nu e o tragedie că n-am intrat în Cartea Recordurilor - Așa și pe dincólo

Curs de resuscitare. De ce nu e o tragedie că n-am intrat în Cartea Recordurilor

Share This:

Supărare, dezgust, sfârșeală. Ce tragedie! Arena Națională a fost sâmbătă gazda unei noi tentative de stabilire a unui record mondial. Peste 12.000 de oameni ar fi trebuit să pună România în celebra Guinness Book cu cel mai mare curs de resuscitare gratuit.

Organizatorii s-au chinuit opt luni pentru ca acest țel să devină realitate. Sute de oameni din mai toate colțurile țării, medici, asistenți, angajați ai Serviciilor de Ambulanță sperau să strângă laolaltă români dornici să deprindă tehnicile elementare ale masajului cardiac. Pentru viață. Demersul lor a fost un eșec.

La limită, dar tot eșec se cheamă. Bineînțeles că cei implicați în organizare, Societatea de Salvare București și Serviciul de Ambulanță București-Ilfov, sunt dezamăgiți. Pesemne se întreabă unde au greșit. Ce n-a mers astfel încât românii să lase măcar pentru câteva ore îndeletnicirile de weekend obișnuite pentru a învăța ceva care poate face diferența dintre viață și moarte.

Unii au dat vina pe organizare, slabă, ca la orice eveniment făcut de și pentru români. Nu subscriu. Organizarea a fost impecabilă. Alții au dat vina pe cei cărora le era adresat acest curs de resuscitare. Românii au preferat să se îndoape cu mici și să facă plajă sâmbătă, în loc să ia parte la ceva cu adevărat măreț.

În ciuda unor voci răgușite din organizare, care și acum își ascund cu greu frustrarea, iar nu sunt de acord. Omul de rând are alte rațiuni după care își setează prioritățile. Universul lui micro este mai important decât ceea ce se întâmplă „în lume”. Lumea lui n-a suferit, încă, o lovitură, nu a fost încă periclitată.

Dar, când acest lucru se va petrece, va ști că mititeii au fost sâmbătă mai puțin importanți decât să învețe cum să întoarcă din morți o rudă leșinată. Așa suntem cu toții, învățăm din greșeli. Iar ale noastre sunt, întotdeauna, cele mai bune.

Înțeleg frustrarea celor care s-au chinuit să aducă Guinness World of  Records în România. Dar noi, românii, nu ducem lipsă de recorduri. Suntem ași la a rupe gura lumii. Noi ducem lipsă de civism și de educație civică. Prea preocupați de atingerea acestui obiectiv minor, unii dintre organizatori au omis miracolul pe care tocmai l-au înfăptuit.

10.175 de români au fost convinși să vină pe stadion, însă nu pentru un meci de fotbal. Nu pentru a scanda lozinci împotriva unei echipe, nici pentru lansarea unei candidaturi. Ei s-au adunat pentru un curs de resuscitare gratuit și n-au fost plătiți sau mituiți pentru asta. Nici cu oale, nici cu găleți. Nici măcar cu zahăr sau cu ulei. Acum, cei 10.175 de români știu ce trebuie să facă atunci când unul de-al lor se prăbușește pe stradă. Acum, cei 10.175 de români au deprins tehnicile, simple, de menținere a cuiva în viață până la sosirea medicilor.

Cei 10.175 de oameni sunt acum mai pregătiți decât fotbaliștii, antrenorii, arbitrii și asistenții privați care s-au uitat unii la alții când Patrick Ekeng își dădea duhul pe teren. Acum, cei 10.175 de curioși vor putea aplica în viața reală ceea ce ieri le-a fost prezentat sub formă de exercițiu. Iată motive suficiente să fii mândru de această ispravă.

Voi cei care ați pus umărul pentru ca acest eveniment să aibă loc ar trebui să vă simțiți împliniți. Eu sunt, deși v-am privit de la distanță zbaterea. Sunt mândru de cei 10.175, fiindcă au îndurat căldura și au renunțat la a-și pierde timpul lor liber pentru a și-l ocupa cu ceva dătător de speranță.

Sunt bucuros că peste 10.000 de oameni au avut acces la un curs de resuscitare gratuit. Sunt încrezător că acești oameni nu vor abuza de Ambulanță atunci când cineva din anturajul lor se va afla în suferință și că vor aplica ceea ce au învățat pe Arena Națională. Cine știe, poate printre cei care vor avea nevoie de ajutor, cândva, mă voi număra și eu. Și, poate, cine știe, se va găsi unul dintre cei 10.175 care să mă salveze de la moarte, cu mâinile goale.

8 Comments on "Curs de resuscitare. De ce nu e o tragedie că n-am intrat în Cartea Recordurilor"

  1. Sunt corecte concluziile. Fara doar si poate putem privi partea plina a paharului. Totusi, ca un participant care a privit cu dorinta si entuziasm aceasta initiativa, raman la ideea ca o latura a organizarii a fost trecuta pe planul doi. Nu ma refer la cea care a implicat personalul din interior. Aceea a fost impecabila. Instructorii veniti din toata tara au fost realmente perfecti, prin simpla lor prezenta. Deci, asa cum scria pe ecusoane: “Respect”. Am vazut sute de medici in tribune, personalitati de marca care nu au facut doar act de prezenta. Si totusi se putea ajunge la 12000 de participanti, se putea depasi chiar… Eu am spus tuturor cunoscutilor ca m am inscris, ca urmeaza acest eveniment(fara sa precizez ca se preconizeaza depasirea nu stiu carui record), am mobilizat prea putini(si aici subscriu ideii de “prioritizare” a altor activitati specifice romanilor). Dar nici nu am simtit promovare. Scolile, institutiile nu au auzit de acest eveniment. Pe facebook si la un spectacol nu e de ajuns. Eu chiar cred ca sunt multi ca mine care nu vor sa fie ajunsi din urma vreodata de regretul ca nu au minima pregatire sa poata reactiona. Care sa ajunga sa traiasca cu constiinta incarcata ca ar fi putut face ceva si nu erau pregatiti, si asta doar fiindca intr o sambata au preferat sa faca plaja. Mai mult decat sa dau share pe fb si sa i anunt pe cei din jur n aveam ce sa fac. Si am simtit in tot acest timp ca nu se face tot ce s ar putea face….

  2. Corect Dan. Sunt mandru ca sotia si fiul meu se numara printre cei peste 10.000 de ROMANI care stiu cum sa salveze vieti. Nicio clipa nu am regretat ca nu am intrat intr-o carte pe care nu doresc sa o citesc. Regret, in schimb, ca astfel de actiuni, poate pe o scara mai mica, nu se fac mai des in toata tara. Astfel poate am ajunge ca 20 mil de ROMANI sa stie sa salveze vieti. Un vis de neimplinit?

  3. Buna ziua,dumneavoastra scrieti numai lucruri bune despre acest record?????? Ce au fost obligati angajati salvarii de ce nu publicati????De ce nu scrieti ca asistentii,voluntarii Serviciului De Ambulanta au fost obligati sa vina cu cate 10 persoane?????De ce sa fi obigat sa aduci persoane???Nu a fost organizare,a spus ca va incepe la ora 15 si a inceput la ora 18!!! Au stat oamenii in soare….Si inca un lucru ,cand a vazut ca au inceput oamenii sa plece au inchis portile…e normal asa ceva???Eu am fost sa dau examenul pentru voluntariat la sediul central si m-au refuzat,au spus ca lor le trebuie oamenii competenti..Dna Alice Grasu trebuia sa chemati numai oameni competenti,nu oameni de rand cu care sa va faceti treaba..vroiati sa intrati in cartea recordurilor sa mai luati niste bani..

    • “Dorea sa mai ia niste bani”….eventual sa-i duca acasa, nu? Nu cumva banii se investeau in niste servicii medicale de care urma sa beneficieze chiar populatia aia care injura salvarea cand nu ajunge la timp? Doamne!!! Daca lipsa neuronilor ar fi o boală, toate echipele de salvare din lume, nu ar fi destule ca sa o trateze!

  4. Balete Beatrice | 30 mai 2016 at 15:46 | Răspunde

    Felicitări organizatorilor. Mulțumim pentru ocazia minunata de a fi parte din prezent, prin acest concurs, dar si din viitor, prin faptul ca vom fi mai pregatiti decat inainte pentru a interveni în caz de nevoie.

  5. Mihail Miriam | 30 mai 2016 at 20:51 | Răspunde

    Eu am aflat trecand intamplator prin stadion la ora 14.00.(oricum fac C
    P.R de cand eram copil si ultimul curs l-am facut acum trei luni),daca aflam numai cu trei zile inainte,aduceam 300 de motociclisti,100 de artisti si 2500 de politisti voluntari.Ce defibrilator,de unde? Am facut instructajul cu ambulanta Maramures.Impecabil.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.