De ce alocațiile pentru copii „diferențiate” nu sunt practice (câteva considerații despre discriminare)

Share This:

Vuiește presa despre declarațiile premierului socialist Victor Ponta, care brusc a descoperit care sunt nevoile copiilor din România. Primul ministru, care și-a câștigat dreptul de a vorbi neîntrebat (prin accederea în această funcție), ne spune de ce crede el că alocațiile pentru copii trebuie acordate diferențiat, în funcție de nevoile financiare ale familiilor din care provin. Iată textul, apoi ne întoarcem să comentăm.

„Alocația pentru copii trebuie să fie diferențiată în funcție de cine are nevoie de bani, pentru că 82 de lei(84 lei, n.r.) pentru o familie amărâtă sunt foarte puțini și 82 de lei (84 lei, n.r.) pentru o familie care are posibilități nu contează, probabil că nici nu și-i încasează. Ideea de a da 82 de lei (84 lei, n.r.) la toata lumea, în mod egal, e o idee pe care eu o consider nepractică, aș fi preferat să dau nu 82 (84, n.r.), ci 164 sau 328 de lei la familiile care au venituri reduse, cum am făcut anul trecut cu cei 600.000, și să nu mărim la cei care oricum nu vor lua cei 84 sau 42 de lei pentru că au venituri suficiente și la care cei 42 de lei nu contează”.

Hmmm. În primul rând vreau să știți că eu nu consider discriminatorie ideea alocațiilor diferențiate. Avem o istorie bogată la acest capitol, după 1989. Fiecare individ sau grup de indivizi se simt discriminați în această țară, când se pun în raport cu ceilalți: maghiarii sunt discriminați de români, țiganii sunt discriminați de toată Europa, românii sunt luați la rangă în UE din cauza țiganilor, femeile n-au loc de bărbați în posturi cheie, copiii cu autism sunt tratați cu spatele la școlile normale, fratele mai mare e trist că nu mai primește aceeași atenție din partea părinților etc. Constituția României spune că statul trebuie să acorde alocații pentru toți copiii (art. 49), iar normele metodologice de aplicare a Legii 61/1993, republicată, menționează că alocațiile se acordă fără discriminare, însă nu menționează că acestea trebuie să aibă același cuantum.

Deja, minstrul muncii, Rovana Plumb, s-a adresat Curții Constituționale pentru a afla dacă măsura alocării în mod diferențiat a banilor copiilor e una anticonstituțională. Păi dacă ar fi așa, atunci copiii fără dizabilități din România sunt discriminați fățiș, căci cei cu diverse forme de handicap primesc mai mulți bani pe lună în baza Legii 61/1993, republicată. Vezi textul legii mai jos. Asta nu e discriminare?

Altfel spus, legea care reglementează acordarea alocațiilor spune că toți copiii trebuie să beneficieze de alocație, nu că toți trebuie să primească 42 sau 84 de lei. Legea nu condiționează acordarea dreptului bănesc nici măcar de frecventarea școlii, astfel încât banii se acordă și dacă un copil chiulește sau merge la școală din an în Paști. Singura condiționare de acest fel se referă la tinerii care au împlint 18 ani. Pentru a beneficia în continuare de alocație de stat, cei care au împlinit vârsta majoratului, dar urmează în continuare o formă de învățământ preuniversitar, trebuie să facă dovada că încă merg la școală. Indiferent din ce familii provin toți au acest drept. Însă alocațiile pe care le dă statul sunt niște insulte la adresa familiilor din România, indiferent de veniturile lor. Pornind de la afirmațiile lui Victor Ponta, ministerul muncii se gândește déjà să modifice legea, astfel încât copiii care provin din familii cu venituri sub 530 de lei lunar să primească alocații majorate. E o idée pe care premierul o consideră „practică”, normală, dar haideți să vedem dacă e chiar așa.

Elefant.ro

Familiile din România care au venituri sub 530 de lei sunt formate, în mare parte, din oameni care și-au făcut o obișnuință din a fi întreținuți de stat. Ei beneficiază déjà de diverse măsuri de protecție socială (indemnizații de susținere a familiei, venit minim garantat, ajutoare sociale de încălzire a locuinței, alocații de hrană, prestații speciale). Persoanele acestea ajung să cumuleze mai multe tipuri de ajutoare de stat, înregistrând venituri care ar face să pocnească de invidie orice funcționar de la Prestații Sociale care semnează, ca primarul, decizii de punere în plată. Deși statul recunoaște că măsurile excesive de protecție socială descurajează cetățenii să-și caute un loc de muncă, guvernanții par interesați să stimuleze și mai mult statul degeaba. Nu e un secret pentru nimeni că zeci sau sute de mii de oameni din țară trăiesc din alocațiile de stat ale copiilor și că mulți dintre ei (cu precădere etnici romi) fac copii doar în acest scop. Exemplu.

Olimpia T., din comuna Cataloi, județul Tulcea, a fost anchetată de autorități pentru abandon de copii. Femeia a născut de curând o fetiță pe care a lăsat-o în spital, după naștere, spunând că nu are cu ce să o crească. În urma anchetei sociale a celor de la Direcția Copilului s-a aflat că Olimpia, femeie zdravănă de la țară, trecută de 40 de ani, nu știa câți copii mai are în bătătură. „Să tot fie vreo 13”, a răspuns ea. „Ba nu, parcă 14. Sau 15”, a zis ea, ezitând. Asistenții sociali au aflat că fetița pe care o abandonase în spital era, de fapt, al 17-lea copil al femeii. Cea mică a avut ghinionul să fie adusă pe lume de o creatură care nu s-a gândit o clipă la șansele ei de supraviețuire în „jungla” de afară. Femeia are în grijă doar cinci din cei 17 copii, restul fiind fie pe cont propriu, fie abandonați în centrele de plasament. Olimpia nu muncește nicăieri și nici nu are vreun bărbat care să o protejeze. Nici ea nu știe cu cine s-a culcat și cine sunt tații copiilor ei. Pentru cei mai mulți dintre aceștia, Olimpia încasează alocații de stat, obligatorii și nediscriminatorii, conform legii. Departe de mine gândul de a bagateliza drama acestei femei, însă nu vi se pare puțin sărit de pe fix ca Olimpia să primească, să zicem, „164 sau 328 de lei” pentru fiecare dintre cei 17 copii? Sunteți de acord ca o parte din salariul vostru să ajungă la această femeie care toarnă copii pe bandă rulantă, cu largul concurs al statului român? A naibii protecție socială!

În final, vreau să propun tuturor părinților care „oricum nu vor lua cei 84 sau 42 de lei (căci pentru o familie care are posibilități nu contează)”, să doneze alocațiile propriilor copii într-un cont destinat sprijinirii persoanelor sărace. Ce-ar fi să dați startul, domnule Ponta, căci sigur copiii dvs. nu au nevoie de acești bani? Mă iertați dacă nu mă număr printre cei care recurg la acest gest. Copilul meu are nevoie de acești bani, dar și de recunoașterea statului că îi merită.




Știai că…

…statul român va cheltui, în fiecare an, peste 4 miliarde de lei în plus, ca urmare a dublării cuantumului alocațiilor pentru copii? Măsura ar trebui să intre în vigoare la 1 iunie, iar primele alocații mărite ar trebui să vină în iulie, pentru luna iunie.

…în Belgia alocația pentru primul copil născut este 77 de euro/lunar. Pentru al doilea copil, alocația ajunge la 143 de euro, iar al treilea copil al familiei e recompensat cu 212 euro/lunar. Discriminare? Nu, așa încurajează statul belgian extinderea familiilor.

…în Olanda copiii primesc alocații în funcție de vârstă (în funcție de nevoi)? Cei până la 6 ani primesc 58 de euro/lunar, cei între 6 și 12 ani primesc 70 de euro/lunar, iar copiii de la 12 la 17 ani sunt recompensați cu 82 de euro/lunar.

Te-ar mai putea interesa:

Alocațiile copiilor, dublate. Ce pot cumpăra cu 84 de lei

Be the first to comment on "De ce alocațiile pentru copii „diferențiate” nu sunt practice (câteva considerații despre discriminare)"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.