Au cele mai bizare moduri de a cheltui banul public și alocă fonduri de la buget pentru lucruri care nu ne sunt câtuși de puțin utile. Dau banii pe milioane de panseluțe (hei, îmi plac florile astea), dar umflă nota de plată într-un hal fără de hal. Pe motiv că vor să respirăm un aer mai curat semnează contracte de zeci de milioane de lei pentru îngrijirea spațiilor verzi sau încurajează investitorii „strategici” să facă aqua parcuri. Cheltuiesc milioane de euro pentru schimbarea bordurilor ori pentru betonarea spațiului verde în scop artistic. Îngroașă conturile firmelor de salubrizare/deszăpezire, dar se plâng că nu au bani pentru proiecte care ard, cum e construirea de locuințe pentru tineri și pentru cazurile sociale.

Ne place sau nu, ăștia sunt primarii din București, care, de când îi știu eu, găsesc motive dintre cele mai inepte pentru a-și explica lipsa de interes în această chestiune. Cu mici excepții, în București nu s-a făcut nimic în această direcție fiindcă „aceste proiecte sunt costisitoare și noi n-avem fonduri”, „dacă am împrumuta bani din bancă am depăși gradul de îndatorare permis de lege”, „nu avem teren pentru a construi blocuri”, „noi, cei de la sectoare, nu putem construi locuințe, ci doar repartizăm ce primim de la Primăria Capitalei”. Haideți să le analizăm pe rând.

Sectorul 1. Edilii ne asigură că Primăria sectorului 1 este singura administrație de sector care a găsit soluții la problemele locative ale persoanelor evacuate din casele naționalizate, dar și a celor cu venituri reduse care nu dețin o locuință, „deși competența în acest domeniu revine Primăriei Municipiului București”. Cei de la 1 au dreptate doar parțial. Conform legilor acestei țări (Legea 114/1996 și Legea 152/1998), locuițele sociale sau cele destinate tinerilor se amplasează pe terenuri aparținând unităților administrativ-teritoriale, iar în cazul nostru e vorba de Municipiul București, aflat sub oblăduirea Primăriei generale.

Da, domnilor, așa este. Nu vă obligă nimeni să faceți asta, însă aveți o problemă nasoală în sector (peste 9.000 de solicitanți de locuințe) și pârghii suficiente să o rezolvați. În plus, nu vă oprește nimeni să solicitați teren de la Primăria generală ca să construiți locuințe pentru cei care vă bat la cap cu această cerere de ani de zile.

Cum stă sectorul 1 la acest capitol: administrația locală a construit un complex de locuințe sociale în Șoseaua Odăi (deci, se poate), format din nouă blocuri (414 apartamente și garsoniere), destinat persoanelor evacuate și celor cu venituri reduse. Primăria vrea să mai ridice un ansamblu de locuințe în aceeași zonă, Odăi II, care va avea 400 de unități locative. În viitor (nu știm când), se dorește construirea unui bloc cu 280 de apartamente pentru tinerii din sector, localizat pe strada Dridu.

În prezent 9.183 de persoane figurează pe liste cu cereri de acordare a unei locuințe.

Sectorul 2. Primăria lui Neculai Onțanu a avut dintotdeauna planuri mărețe în ceea ce privește construirea de locuințe pentru evacuați și pentru tinerii care locuiesc sau muncesc în această zonă a orașului. Edilul a promis că va construi peste 3.500 de locuințe care să aibă aceste funcțiuni, dintre care circa 1.400 pe un teren de 4 hectare, primit în administrare de la Ministerul Apărării Naționale, în Bd. Dimitrie Pompeiu nr. 4 (Muzeul Aviației).

Promisiunile nu s-au adeverit, căci, după cum avea să recunoască mai târziu edilul Onțanu, lucrurile nu se mișcă atât de repede cum vrei tu, fiindcă depinzi de atâtea autorități. Proiectul e realizat în colaborare cu Ministerul Dezvoltării și Agenția Națională pentru Locuințe (ANL), iar cea mai mare parte a apartamentelor vor fi repartizate angajaților Ministerului Apărării, SRI și Ministerului de Interne.

Cum stă sectorul 2 la acest capitol: primăria administrează puțin peste 200 de locuințe sociale, cele mai multe fiind în două blocuri din strada Lunca Florilor. În plus, în decembrie 2010, primăria a inaugurat 97 de garsoniere și apartamente cu chirie pentru tinerii sub 35 de ani care lucrează în sector, pe strada Maior Vasile Băcilă. Proiectul a fost realizat cu sprijinul ANL, iar edilii au investit în eliberarea terenului și în introducerea utilităților.

Sectorul 3. Dacă e să vorbim de „bullshit”, atunci aici este cel mai mare. Primarul Robert Negoiță promitea în campania electorală că va construi 4.000 de locuințe pentru tineri. Un an mai târziu a supralicitat, spunând că a identificat chiar un teren imens, pe Bd. Theodor Pallady, unde se pot ridica cel puțin 5.000 de unități locative. Suprafața respectivă aparține unor afaceriști care intenționau să vândă terenul unui dezvoltator care avea în proiect ridicarea unui mall, Pallady Shopping Center. Între timp ambele proiecte au fost abandonate. Deși am solicitat un punct de vedere primăriei, referitor la politica lui Robert Negoiță în această direcție, nu am primit răspuns.

Cum stă sectorul 3 la acest capitol: sectorul 3 deține 33 de locuințe sociale, repartizate de Primăria generală, din 2005 și până azi, pentru rezolvarea cazurilor sociale. Alte o sută de apartamente, realizate pe cheltuiala primăriei de sector, ar trebui inaugurate în această vară (nu știm unde), conform celor declarate de edil pe site-ul personal. Bun, deci sunt taman bune pentru acești oameni, care dorm în stradă din septembrie 2014.

Sectorul 4. Această primărie are, poate, cel mai mic buget dintre toate din capitală, dar asta nu e o scuză pentru lipsa proiectelor imobiliare în interesul cetățenilor. Totuși, lucrurile stau mai bine de când Piedone e primar, căci a renovat niște blocuri în „ghetoul” din Aleea Nehoiu, unde a cazat vreo 470 de persoane evacuate. Primăria mai are un proiect, care vizează construirea unui ansamblu de blocuri P+1+mansardă, numit „Cartierul Speranța”, pe strada Perșani nr. 2. Consiliul local a locat chiar și bani (1 milion de lei în 2015) pentru demararea acestui ansamblu. Și acesta va fi un proiect social, pentru 200 de familii sărace sau evacuate. Tinerii să mai aștepte.

Cum stă sectorul 4 la acest capitol: autoritatea locală administrează 238 de locuințe sociale în două blocuri situate pe Aleea Nehoiu, care în trecut au fost cămine de locuit pentru angajații de la IMGB. Acolo locuiesc în prezent 470 de persoane sărmane sau evacuate din casele naționalizate.

Sectorul 5. Primarul suspendat al sectorului, Marian Vanghelie, avea gânduri mari în ceea ce privește construirea de locuințe, însă s-a ales praful de toate bunele sale intenții. Edilul de la 5 a convins-o pe Elena Udrea, în 2011, să sprijine un proiect de realizare a 10.000 de locuințe pentru tineri în Prelungirea Ghencea. Terenul pe care se voia acest uriaș ansamblu rezidențial, primul cartier ecologic din România, este în administrarea Ministerului Apărării Naționale și urma să fie transmis în administrarea autorității locale. Din câte se pare, acest lucru nu s-a întâmplat.

În 2013, Vanghelie a atras de partea sa o firmă chineză (care construise locuințe în Craiova) pentru realizarea unui ansamblu de locuințe de 25.000 de apartamente, în zona Ghencea-Șos. Alexandriei. Circa 15.000 dintre ele urmau să fie repartizate primăriei pentru a fi cedate cazurilor sociale, restul urmau a fi vândute de dezvoltator pe piață. Și de acest proiect s-a ales praful.

Cum stă sectorul 5 la acest capitol: n-avem habar, căci edilii de la 5 au refuzat să ne spună care este fondul locativ actual al sectorului. Știm doar, din surse neoficiale, că ar fi vreo 10.000 de oameni care au cereri depuse la primărie pentru obținerea unei locuințe.

Sectorul 6. Edilii sectorului 6 au ținut să ne înștiințeze din start că nu au ca atribuție construirea de locuințe și că tot ce pot să facă, potrivit legilor în vigoare, este să repartizeze unități locative primite de la Primăria generală. „Pentru a putea derula programe de construire de locuințe, sectoarele Municipiului București trebuie să primească de la proprietar (stat, Municipiul București) teren și, mai mult, să fie abilitate de a folosi bani de la bugetul local în acest scop”, se arată într-un răspuns oficial al Serviciului de relații cu mass media.

Totuși, primăria de sector a găsit înțelegere la „Big brother”, dar și fonduri în buget, pentru cumpărarea și modernizarea a două blocuri cu 8 etaje, deținute de Consiliul General, în strada Dealul Țugulea nr. 27. Aici au fost cazate, începând cu anul 2009, 132 de familii evacuate, cu venituri mici sau persoane cu dizabilități.

Cum stă sectorul 6 la acest capitol: pe lângă cele 132 de unități locative amintite mai sus, Primăria sectorului 6 are meritul de a se fi implicat în cel mai mare proiect rezidențial de locuințe ANL, în urma căruia a luat naștere, începând cu 2005, cartierul Brâncuși (strada Valea Oltului nr. 31-35). Aici au fost construite 1.680 de apartamente cu chirie pentru tineri, 360 de apartamente cu credit ipotecar și un ansamblu de vile, vândut tot prin credit ipotecar. Contribuția primăriei s-a situat în jurul a 220 de miliarde de lei vechi.

În prezent 6.890 de persoane figurează pe liste cu cereri de acordare a unei locuințe.

Primăria Capitalei. Municipalitatea administrează puțin peste 640 de locuințe sociale, situate în imobile gestionate de Administrația Fondului Imobiliar. Dintre acestea, 340 sunt amplasate în ansambluri rezidențiale cu pretenții și au fost cumpărate de pe piața liberă, în 2008, de fostul primar general Adriean Videanu. La vremea respectivă, în plin boom imobiliar, Municipalitatea a cheltuit circa 40 de milioane de euro pentru aceste locuințe, scandalizând opinia publică.

Mai mult, bucureștenii care își cumpăraseră apartamente aici (Lemon Garden – Giulești, Gura Siriului Residence – Titan și RubinStein – Bucureștii Noi), pe bani grei, au încercat în zadar să vândă locuințele, revoltați că au fost nevoiți să devină vecini cu persoane fără adăpost, cu evacuați din casele naționalizate sau, pur și simplu, oameni săraci.

La bugetul pe care îl are Primăria Capitalei (estimat la peste un miliard de euro anual), îmi este cel puțin neclar motivul pentru care edilii nu reușesc să înceapă măcar un proiect rezidențial. Un bloc cu patru etaje, inaugurat în fiecare an, iată un obiectiv care nu mi se pare de neatins. Iar costurile nu depășesc 1 milion de euro/bloc.

Ce motiv invocă edilii ca să nu-și bată capul cu locuințele

Gradul de îndatorare permis de lege. O autoritate locală poate atrage fonduri, dacă nu are, din mai multe surse pentru a finanța proiectele de investiții. Printre acestea se numără și băncile private, care finanțează orice idee de afaceri. Și dacă vă întrebați: „de unde dă primăria banii înapoi?”, vă voi răspunde că de acolo de unde îi dă oricum ca să plătească lucrări și proiecte inutile (vezi betoanele și pergolele lui Robert Negoiță de pe Bd. Unirii): de la noi. Numai că primarii se plâng că dacă s-ar împrumuta pentru așa ceva ar depăși gradul de îndatorare permis autorităților locale.

Conform Ministerului Finanțelor Publice, gradul de îndatorare a bugetului local al unei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale nu trebuie să depășescă 30% din media aritmetică a veniturilor proprii (impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit), diminuate cu veniturile din valorificarea unor bunuri, pe ultimii trei ani anteriori anului în care se solicită autorizarea finanţării rambursabile, care urmează să fie contractată şi/sau garantată. Poate dacă nu ar mai da banii pe prostii, ar avea și resurse pentru case.

Dacă ești în asentimentul celor scrise mai sus, recomandă cu căldură textul și prietenilor tăi. Aștept înjurături și sugestii atât pe site, cât și pe Facebook. Să auzim de bine!