E o vorbă care circulă de când lumea pe aceste meleaguri, care zice că bătaia e ruptă din Rai. Proverbul s-a răspândit masiv în conștiința populară, dar în mod greșit. Chiar dacă o vorbă sau o expresie e folosită de o mare comunitate de oameni, chiar de o majoritate, asta nu înseamnă că ea este și adevărată.
În sens religios, căci de acolo vine această expresie, „bătaia e ruptă din Rai” are altă semnificație decât cea atribuită. Și anume, că bătaia nu are ce căuta în Rai, că e îndepărtată de acolo, din locul fericirii eterne. Bătaia e asimilată unei pedepse, iar pedeapsa a apărut ca o consecință a păcatului săvârșit de primii oameni atunci când au nesocotit porunca divină.
În termeni actuali, când vorbim de parenting sănătos, nici pedeapsa aplicată pentru „nesocotirea voinței părinților” nu mi se pare justificată. Azi, părinții din întreaga lume învață că sunt cu totul și cu totul alte metode de a-și convinge copiii să facă ce trebuie pentru a fi sănătoși și fericiți. Și, totuși, părinții își bat copiii, iar românii nu sunt străini de corecțiile aplicate odraslelor lor.
Chiar de Moș Nicolae, Fundația World Vision a definitivat un studiu amplu care tratează această mare problemă socială a României. Raportul „De ce lovim copiii?” are niște concluzii care nu-ți vor pica chiar bine. La început vei avea tendința să le negi, dar, în final, te vei regăsi în multe din impostazele pe care le voi prezenta.
Raportul “De ce lovim copiii?” arată că doar unul din zece părinți români nu şi-ar lovi niciodată copilul. Atitudinea violentă față de copii se regăsește portretizată în șapte tipologii distincte de părinţi care justifică violența în moduri diferite:
* 1 din 2 părinţi (51%) cred că lovirea este pentru binele copilului;
* 1 din 10 (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului;
* 8% ar lovi copiii, dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle;
* 8% invocă motivații religioase;
* 6% lovesc copiii gratuit, fără motiv;
* 5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel;
* 3% se simt foarte vinovaţi după ce lovesc.
În ce categorie te regăsești? În nici una? Bun, atunci.
Raportul nu-și propune doar să arate cât de barbari suntem și cât de puțin ne pricepem la crescut copii, ci și care sunt motivele pentru care românii apelează la violență, fizică și verbală, pentru a se impune în fața copiilor. Mai mult, studiul ne arată ce se întâmplă în corpul copilului abuzat, dar și cum îl afectează violența de acasă de-a lungul întregii vieți. Recunosc, mama ne bătea, pe mine și pe sora mea, când eram mici.
Acum, când sunt părinte, îmi dau seama că motivele pentru care făcea asta nu aveau nici o acoperire. Pentru un om care a fost disciplinat cu forța în copilărie e foarte important ca acest tratament să nu-i influențeze comportamentul față de propriul copil. Iar la acest capitol, zic eu, stau bine. Dar haideți să vedem ce efecte are bătaia asupra copiilor!
*Copiii care sunt certați sau bătuți frecvent (sau care sunt martori la un astfel de tratament) au parte de ceea ce se cheamă, în termeni medicali, stres toxic. Conexiunile neuronale la acești copii sunt mai puține și mai slabe, iar acest lucru are un efect devastator la copiii aflați în perioada de creștere. Adulții care au avut parte de pedepse corporale în copilărie au șanse mai puține să termine o formă de învățământ superior și să obțină un loc de muncă bine plătit.
*În timpul unei disciplinări fizice (adică după ce îi tragi una copilului), reacția chimică din organismul lui nu diferă de cea trăită de primii umanoizi de pe Terra când erau amenințați de animale sălbatice. Pulsul lui se întețește, tensiunea arterială crește, iar respirația se accelerează. Venele pompează mai mult sânge în musculatură pentru a pregăti corpul de luptă sau fugă, răspunsul ancestral. Creierul omului modern nu face diferențe între amenințări și se comportă în același fel ca în vechime.
*Violența aplicată minorilor erodează mecanismul neuronal prin care se reglează empatia, capacitatea de a înțelege acțiunile, intențiile și emoțiile altor persoane. Iar copiii privați de atașament emoțional sunt de nouă ori mai violenți decât cei care cunosc empatia și atașamentul emoțional. Și așa vor fi și la vârste înaintate. O carte foarte bună care tratează această problemă este aceasta.
Când și de ce își bat românii copiii
Chiar dacă unii părinți nu au nevoie de motiv, iar ăsta e un semn că cei mici trebuie scoși imediat din acel mediu de teroare, cei mai mulți părinți consideră că au motive întemeiate pentru care apelează la corecțiile fizice. Părerea mea e că părinții care își bat copiii nu au reușit să dezvolte o relație armonioasă cu ei, fiindcă nu au capacitatea necesară realizării acestui lucru. Înțelegerea nevoilor reale ale copilului este cheia în găsirea modalităților de a-l crește fericit. Dar, iată de ce își bat unii copiii!
*Fiindcă vorbesc sau se poartă urât: 12% spun că aplică o corecție fizică
*Fiindcă e spre binele lor: 11% recunosc că apelează la bătăi care lasă urme.
*Fiindcă nu ascultă de părinți: 9% recunosc că apelează la loviri, în mod spontan.
*Fiindcă încearcă să-i enerveze pe părinți intenționat: 7% lovesc spontan.
*Fiindcă se bagă în problemele adulților: 4% lovesc spontan.
*Fiindcă nu au grijă de lucrurile cumpărate de părinți: 5% au reacții violente în mod spontan.
Alte motive: când copiii nesocotesc eforturile părinților, când iau note proaste la școală, când au prea multe pretenții sau când nu înțeleg că părinții sunt obosiți sau au treburi de rezolvat.
Mai devreme am pomenit de expresia bătaia e ruptă din Rai. Ei bine, în limbaj cotidian românul mai folosește câteva pentru a justifica disciplinarea fizică pe care o aplică copilului. Poate ați auzit aceste vorbe din bătrâni:
„Eu te-am făcut, eu te omor” – 3% din participanții la studiu au fost de acord cu această expresie.
„Unde dă mama, crește!” – 16% din participanții la cercetare au zis da, dom’le, sunt de acord!
„Așchia nu sare departe de trunchi” (folosită cu precădere atunci când vrem să accentuăm defectele unui copil) – 54% din respondenți au zis că o folosesc atunci când au ceva de reproșat copiilor.
„Dumnezeu nu dă cu parul” – 58% din respondenți sunt de acord.
„În casa omului nu te bagi” (adică Ce dacă vecinul își bate copilul? Da-l în mă-sa, e treaba lui!) – 63% sunt de acord.
„Copilul e oglinda părintelui” (asta merge cu Așchia nu sare departe de trunchi) – 67% sunt de acord.
„Rufele murdare se spală în familie” – 82% sunt de acord.
„Bătaia e ruptă din Rai” – doar 5% sunt de acord cu expresia, semn că, totuși, se văd evoluții în mentalitatea românului. Sau sunt doar vorbe?
Câteva cărți bune de parenting pentru părinți buimaci:
Inteligența emoțională a copiilor
Cel mai bun tată (grozavă)
Be the first to comment on "De ce-și bat românii copiii? Un raport care spune totul despre bătaia e ruptă din Rai"