Un filmuleț care a virusat, la propriu, toată presa românească marți dimineață, ne arată un adolescent dintr-un centru de plasament din sectorul 6 al Capitalei legat cu sfoară de clanța unei uși, în curtea instituției. Moderatorilor din studiourile de televiziune li s-a inflamat jugulara la vederea acestor imagini, revoltătoare pentru poziția lor de cititori de prompter.

„Jurnaliștii” din fața camerelor de luat vederi, care vă livrează știri de zburlit pielea pe voi, sunt atât de departe de miezul problemei încât ar trebui să fiți mai reticenți când asimilați tot ce vă pun ei pe tavă de dragul audienței.

Am fost și eu la centrul de plasament cu pricina, impropriu denumit „casă de tip familial”, deși tinde să fie așa ceva. Am văzut 12 din cei 24 de copii instituționalizați, care trăiesc aici după reguli și legi pe care ei nu le înțeleg. Nici nu au cum, fiindcă toți suferă de afecțiuni grave (autism, sindrom Down, întârziere psihică severă, deficiențe neuropsihomotorii, infantilism comportamental), de multe ori asociate cu alte boli de care nici nu știam că există.

Alungați de acasă, legați cu sfoară la centru

Toți sunt abandonați de părinți, la naștere sau ulterior, pentru că Dumnezeu din ceruri sau soarta crudă i-a blestemat să aducă pe lume niște „monștri”. Da, așa sunt văzuți acești copii de propriii părinți, dar și de noi, oamenii „normali”. Unii dintre ei sunt vizitați de părinți, însă cei mai mulți au fost dați uitării.

Au ajuns niște „cazuri”, pe care alții trebuie să le soluționeze. Acești copii sunt un pericol pentru cei din jur și pentru ei înșiși, motiv pentru care nu pot trăi decât într-un mediu controlat. Aici beneficiază de tratament special și monitorizare permanentă, iar scopul muncii îngrijitoarelor, asistenților sociali, psihologilor și terapeuților este fie îmbunătățirea calității vieții acestor copii, fie integrarea lor în societate și familie.

„Nu toți pot fi integrați, fiindcă diagnosticul și evaluările care se fac periodic ne spun că ei nu pot evolua decât în mediu controlat. Metodele de lucru sunt diferite și se aplică în funcție de capacitatea de asimilare a fiecărui copil. Una din metodele de lucru în cazul copiilor agresivi sau care se pot răni singuri este îngrădirea libertății de mișcare (legarea sau imobilizarea gambei, pentru reducerea mobilității). Nu știu dacă îngrijitoarea a procedat corect în acest caz, dar ancheta ne va lămuri”, îmi spune un terapeut al centrului.

Adolescent de 16 ani cu creier de copil de 3 ani

Din evaluările specialiștilor de la casa de tip familial din Sectorul 6 reiese că nici unul dintre cei 24 de copii nu are șanse reale pentru a fi returnat familiei din care provine. Acesta este blestemul cu care vor trăi toată viața acești copii nedoriți.

Calvarul de zi cu zi al celor care muncesc aici (12 ore pe zi, pentru un salariu de 1.200 de lei) începe la 7 dimineața. Unii dintre copii se trezesc țipând sau răgând ca leii în cușcă. Își dau cu capul de pereți și se automutilează, cu ce apucă, pe mâini sau pe față. Se schimonosesc într-un fel de nedescris, plâng din senin ori sar la gâtul tău, fără să înțeleagă ce i-a împins spre un asemenea gest. Deși sună crud, unii ar trebui legați cu sfoară.

Nicolae (16 ani), băiatul care a fost legat de ușă cu sfoară (cei de la centru zic că era un fular) e surdo-mut, suferă de autism și de infantilism comportamental. Deși are 16 ani, are IQ-ul unui copil de trei ani (sub 20). Între un adolescent de vârsta lui, perfect sănătos și fără întâzieri psihice, și el sunt „ani lumină” de inteligență și cunoștințe.

Unui adolescent care are creierul unui copil de trei ani trebuie să-i aplici un cu totul și cu totul alt fel de tratament. Nicolae învață să distingă culorile, să construiască turnulețe din cuburi și să facă diferența dintre rece și cald. Este inutil să-i explici diferența dintre bine și rău, căci nu înțelege nici una dintre noțiuni.

El nu are o voință a lui, nu înțelege legile care guvernează această lume. Chiar și terapeuții au dificultăți în a înțelege lumea lui, de aceea e inutil să-i spui „nu face asta că nu e bine” sau „nu te mai lovi cu capul de pereți că te rănești”.

Nicolae e surdo-mut. Nu vorbește și nu-i aude pe cei din jur. El nu-și poate exprima sentimentele nici măcar prin semne, căci nu le înțelege semnificația. Atunci, rage. Rage precum un leu în cușcă, fiindcă acesta e „alfabetul” lui.

Părinții băiatului sunt tot surdo-muți. Au încercat să se ocupe cu el, însă efectiv nu au mijloacele și cunoștințele necesare să-i facă viața mai bună.

„Știm tot istoricul acestui băiat. Părinții lui nu puteau comunica cu el sub nici o formă și nici nu știau cum să-l ajute. Dar îl iubesc și îl vizitează. L-au adus la noi și fiindcă nu mai puteau face față reclamațiilor venite din partea vecinilor de la bloc, că fiul lor țipa din senin”, mai spune terapeutul.

Cămașă de forță, nu halat

Nicolae e doar unul dintre cei 24 de copii din acest centru care nu știe nici măcar că există. Ana Maria este o fetiță de 10-11 ani, care suferă de autism și de multe deficiențe asociate. Medicii care au evaluat-o le-au recomandat îngrijitorilor și terapeuților să o țină în cămașă de forță.

Ea nu știe ce face, nu simte durerea atunci când se zgârie pe brațe și pe față. Nu înțelege de ce se lovește cu capul de pereți, și totuși o face. De aceea, îngrijitorii i-au pus cască de protecție pe cap și i-au acoperit încheieturile cu genunchiere și cotiere.

Asta e realitatea din centrul de îngrijire de pe strada Aleea Istru din Sectorul 6. În fiecare zi, șase îngrijitoare și un asistent social se luptă cu demonii care îi stăpânesc pe acești copii. Sărăcuții, nu au nici o vină că s-au născut așa. Dacă ar fi conștienți de viața pe care o duc și de viitorul care-i așteaptă, poate, ar renunța la a se mai chinui.

Și totuși, o mână de oameni se încăpățânează să le facă viața mai frumoasă. Atât. Căci oameni normali nu vor fi niciodată. Dar, oare, ar putea trăi în lumea noastră „normală”?

For the record

Trei îngrijitoare din schimbul de luni sunt anchetate disciplinar, după ce un filmuleț apărut în presă arată cum un copil din centrul de plasament a fost legat cu sfoară de o ușă, în curtea instituției. Îngrijitoarea care a recurs la acest gest este anchetată penal pentru rele tratamente aplicate minorului.

Ancheta e derulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6. Conducerea Direcției de Asistență Socială își recunoaște vina de a nu monitoriza corect personalul, chiar dacă cu jumătate de gură, prin vocea directorului executiv Nicolae Gorunescu. Acesta a spus că a demarat o anchetă internă și că vinovații vor fi concediați.