Industria fashion și cea de beauty au creat un monstru. În timp ce încurajau omul liber să-și definească „propriul stil”, îi picurau în creier adevăratele standarde de frumusețe feminină și masculină. Brusc, el a fost aruncat într-un vârtej de informații contradictorii despre glorificarea unicității și înscrierea în tipare. Aceasta este originea body shaming, monstrul generat de iluzia trupului perfect.

Pe nesimțite, oamenii au ajuns să nu se mai iubească pe ei înșiși, ci să aspire, cu riscul dezumanizării, la încrierea în acele standarde de frumusețe setate cu înverșunare. Secolul XXI a debutat sub zodia hedoismului, a idolatrizării unor zei falși generatori de tragedii umane.

Cohorte întregi de stiliști, creatori de modă și de trenduri au propovăduit perfecțiunea fizicului, conferindu-i statut de calitate umană supremă. Idealizarea corpului uman a generat, și continuă să o facă, victime nevinovate ale acestei parșive adulații.

„Grație” lor, generații întregi de oameni spălați pe creier vor fi de acord că suplețea e frumoasă, pe când formele rubensiene sunt respingătoare; înălțimea îți dă noblețe, în schimb statura mică te sluțește.

Să o spunem naibii pe șleau: nu există prostie mai mare decât perfecțiunea fizică, sursa principală pentru body shaming-ul contemporan. De fapt, dacă trecem în revistă „marile imperfecțiuni” fizice, masculine și feminine, vom constata cât de superficială și inutilă este goana după căutarea trupului perfect.

Ce înseamnă body shaming

Dacă termenul este relativ nou în media din România, practica este una străveche. În termeni de specialitate, body shaming se traduce prin acțiunea sau practica de a supune pe cineva la umilințe din cauza aspectului său fizic.

Este înrudit cu bullying, care se referă la intimidarea, terorizarea sau umilirea cuiva, chiar dacă acestea au loc pe fondul unor „defecte” inventate. Cu alte cuvinte, umilința se petrece cu scopul de a pune pe cineva într-o lumină proastă, de pe o poziție de forță a celui care intimidează.

În body shaming e puțin diferit: o persoană care este „grasă” știe că e grasă, nu are nevoie să i se amintească asta. Dar prin faptul că i se spune, pe un ton urât, agresiv sau umilitor, ea este afectată în plan psihologic fiindcă nu reușește să se încadreze în standardele de frumusețe fizică setate de societate.

Haideți să vedem principalele „imperfecțiuni” umane, exploatate la maximum de persoanele care găsesc plăcere în a-i jigni pe cei din jur!

Lista „imperfecțiunilor” masculine

Un penis prea mic

Este prima mare problemă a bărbaților, primul „handicap” pe care singuri și-l stabilesc încă din adolescență. La vârste fragede, când își descoperă sexualitatea și pe fondul profundelor crize hormonale, băieții cred că vor avea mari probleme în a găsi fete pe care să le satisfacă fizic. Ei trăiesc cu impresia că doar un penis mare poate să ofere plăcere, deși în adolescență nu prea știu cât de mare ar trebui să fie un penis mare.

De fapt, cea mai mare problemă este identificarea femeii potrivite (sau a vaginului potrivit) pentru relații sexuale reușite. Am trecut și eu prin criza asta, știu. Până la urmă am găsit și femeile, și vaginurile potrivite, pentru a mă bucura de plăcerea care însoțește un act sexual reușit.

Află care a fost Cea mai mare umilință la care am fost supus în adolescență!

Body shaming-ul vine atunci când o persoană (cel mai adesea o femeie) râde de penisul tău mic, mai ales în public, expunându-te unei umilințe cu „audiență ridicată”.

O burtă prea mare (lipsa six pack-ului)

Dacă au trecut peste problema penisului prea mic, bărbații încep să dezvolte frustrări în legătură cu creșterea în volum a burții. De cele mai multe ori acestea sunt însoțite de dezamăgirea că nu au un abdomen lucrat, precum au băieții ăia „perfecți” din reclamele la deodorant ori actorii de la Hollywood. Nu e o tragedie. Burta se poate da jos cu un consum mai mic de bere și cu exerciții fizice pentru lucrarea abdomenului.

Lipsa pilozității

Bărbații (dar și femeile) cred că părul este un indicator de virilitate, însă se înșală. Bărbații au mai mult păr decât femeile datorită unei cantități mai mari de testosteron, cel mai important hormon masculin. Bărbații cu mai puțin păr ar putea prezenta simptome de deficiențe androgenice. În acest caz, medicii ar putea recomanda un tratament medical sau o cură cu suplimente alimentare pentru creșterea nivelului de testosteron.

Dihidrotestosteronul este cea mai importantă componentă a testosteronului care influențează creșterea sau căderea părului. În cazul unor sensibilități de acest fel, bărbații se pot confrunta cu alopecie androgenică. Să batjocorești pe cineva că e chel, chiar dacă e evident, este o josnicie și o formă de body shaming.

O voce prea subțire

Deși nu e un atribut fizic, vocea subțire a fost mereu asociată cu bărbații cu înfățișare feminină, devenind motiv de umilire în public.

Un nas prea mare

Un „defect” care îi bântuie pe mulți bărbați, dar considerat de unele femei o mare calitate. De ce? Deoarece cred, în mod eronat, că mărimea nasului este direct proporțională cu mărimea penisului. Ceea ce este complet fals. Excepțiile de la regulă continuă să întărească și azi convingerile, complet eronate, ale unora dintre femei.

Lista „imperfecțiunilor” feminine

Sânii prea mici

De cele mai multe ori femeile spun că-și operează sânii pentru confortul lor interior, însă în realitate nu fac decât să dea apă la moară apologeților perfecțiunii fizice umane. Un lucru trebuie spus fără ocolișuri: dragile noastre, bărbații nu iubesc deloc implanturile voastre de silicon, iar cei care susțin contrariul sunt niște mincinoși. Prin urmare, îmbunătățirile pe care le aduceți aspectului vostru fizic sunt strict pentru satisfacerea propriului ideal de frumusețe.

Grăsimea de pe coapse

Nu știu cum se face, dar grăsimea are prostul obicei de a se depune unde nu trebuie, adică acolo unde îi stă cel mai rău: pe coapse și în zona burții. Kilogramele în plus le fac pe femei extrem de nefericite și le determină să recurgă la diete draconice și obiceiuri nesănătoase precum înfometarea.

O femeie conștientă de „proporțiile” ei nu are nevoie să fie umilită pentru asta, ci trebuie încurajată să apeleze la soluții cât mai naturale de a ajunge la aspectul dorit: sport și alimentație personalizată.

Dacă eșuează în a-și atinge obiectivul (din varii motive), înțelept ar fi ca cei din jur să o stimuleze să-și accepte formele și să-și descopere unicitatea.

Vergeturile

Un subiect la modă, vergeturile sunt cicatrici tegumentare care apar din cauza rupturii fibrelor de colagen sau pe fondul întinderii bruște a pielii. Nouă din zece femei care rămân însărcinate prezintă vergeturi pe abdomen, ca urmare a întinderii pielii în timpul sarcinii. Însă, vergeturile pot apărea și pe brațe, pe sâni, pe fese ori coapse.

Aceste irizații de culoare albă se pot manifesta și din alte cauze, cum ar fi creșterea rapidă în greutate; scăderea nivelului de colagen din piele (pe fondul folosirii cremelor și medicamentelor cu corticosteroizi), care afectează calitatea pielii de a se întinde; o serie de afecțiuni ale glandelor suprarenale.

Simpla prezență a vergeturilor nu este motiv de body shaming, iar ele nu dispar dacă frecventezi sala de sport. Ele se pot trata cu creme specializate, terapii cu laser sau IPL, tratamente naturiste, suplimente alimentare ori terapii noi precum microdermabraziunea. E bine de știut că vergeturile pot apărea și la bărbați, și la copii.

Buzele prea subțiri

Dacă privești în jur, la femeile zilelor noastre, poți susține fără să greșești că toate cele care nu și-au injectat țesuturile cărnoase ale gurii au, de fapt, buze prea subțiri. Este o realitate tristă, rezultatul idealizării corpului uman.

Pilozitatea excesivă

Mă întreb când au început femeile să se epileze. Când le-au spus bărbații că sunt „respingătoare” sau când și-au dat ele seama că nu mai sunt în standard? Ce chin pe ele cu atâta ceară, benzi depilatoare și aparate de ras! Dar acum și bărbații se epilează, din cap până în tălpi, ridicând și mai sus ștacheta pentru femei.

Ridurile premature

Este o tragedie de dimensiuni cosmice să ai riduri la 40 de ani, chiar dacă sunt de expresie sau rezultatul firesc al îmbătrânirii pielii. Asta cred femeile. Nu mă înțelegeți greșit! Industria de beauty e capabilă să ofere azi remedii dintre cele mai spectaculoase în direcția hidratării pielii și refacerii barierei hidrolitice, încât e și păcat, ca femeie, să nu profiți de miracolele științei.

Ceea ce dezbatem aici e, însă, altceva. Culpabilizarea femeii care „nu se îngrijește de tenul ei” pentru a se înscrie în idealul de frumusețe feminină, standardizat de „iconodulii” religiei Beauty Industry. O femeie cu ceva kilograme în plus, cu riduri premature și sâni care nu stau să rupă bluza se tem că vor fi părăsite, că vor fi înlocuite. Iar asta e vina noastră, a bărbaților, fiindcă suntem niște ipocriți nerecunoscători.