Când aud în jurul meu că oamenii se îmbolnăvesc de cancer mă gândesc cât mai am eu până acolo. Nu glumesc. Dacă întrebi orice medic oncolog, îți va spune că stresul e cauza principală a declanșării aceastei boli necruțătoare. Și de stres nu duc lipsă deloc. E coșmarul vieții mele, tainul care mi se servește dimineața, la prânz și seara. Cancerul îngrozește pe toată lumea. Culmea e că cei care se tem cel mai mult de acest stigmat fac cel mai puțin pentru a-l contracara.

Cel mai recent studiu realizat la noi în țară arată că 45% din români cred că un diagnostic de cancer e similar cu o moarte sigură în decurs trei-patru luni. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. Diagnosticarea timpurie și noile terapii în combaterea cancerelor pot întoarce din drum boala. Nu o spun eu, ci medici specialiști în domeniu. Dar și cei care au supraviețuit unor maladii agresive. Tocmai am cunoscut niște tineri care au învins cancerul și care au fost mai mult decât bucuroși să-mi spună cum s-au luptat cu boala. Și cât de mult prețuiesc viața, acum că s-au născut a doua oară.




Andra Țoe are doar 26 de ani. Cu un an în urmă, când se pregătea să ia viața în piept, avea să afle că trebuie să pună totul pe pauză. Niște tulburări ale ritmului ei obișnuit și un diagnostic nemilos au deturnat-o din drumul devenirii ei. În septembrie 2015, cu doar cinci zile înainte de ziua ei de naștere, medicii i-au dat vestea că suferă de leucemie acută mieloidă, un cancer al sângelui. În caz de leucemie acută mieloidă, măduva osoasă produce prea multe celule sanguine imature, care nu ajung niciodată la maturitate. În cele mai multe cazuri, la diagnosticare, pacienții prezintă un număr neobișnuit de mare de leucocite (celule albe).

„Globulele mele albe o luaseră razna. Aveam circa 100.000, în loc de maximum 10.000, cât are un om normal. Bănuiam ce aș putea avea, căci prezentam simptome de ceva timp. Nu a fost ușor să citesc aceste semne, căci mă aflam într-o perioadă dificilă a vieții mele. Tocmai aflasem că mama mea are cancer. Programul meu de atunci era foarte încărcat, iar toată oboseala pe care o resimțeam o puneam pe seama acestor evenimente. Dar, în scurt timp au apărut și alte simptome: transpiram mult noaptea, aveam febră, prezentam afte la nivelul gurii, îmi sângerau gingiile”, îmi dezvăluie Andra, cu câteva minute înainte de un eveniment la care fusese chemată să-și spună povestea.

Nu s-a dus la doctor pentru investigații de specialitate, însă a cerut unui laborator să-i facă analizele de sânge uzuale. „Boala mea a fost destul de agresivă și s-a văzut imediat la analizele de sânge”, își amintește tânăra. În aceeași zi a fost internată la Fundeni și tot atunci a început tratamentul cu citostatice. În primă fază, a luat pastile de reducere a numărului de leucocite, pentru a putea începe protocolul pentru leucemie. Au urmat patru ședințe de chimioterapie. Pentru cei care nu știu, o ședință se face o dată pe lună.

„Primele două luni le-am petrecut doar în spital, iar în timpul tratamentului cu citostatice stăteam o săptămână la Fundeni, cinci zile acasă și apoi încă două săptămâni internată. Și tot așa. Iar în perioada premergătoare transplantului am fost complet izolată”, povestește Andra, care a primit o nouă șansă la viață de la tatăl ei. La șase luni de la depistarea bolii, tânăra a ajuns pe masa de operații pentru intervenția de care depindea tot viitorul ei: transplantul de celule stem. „Celulele au provenit chiar de la tatăl meu, cu care aveam o compatibilitate de 50%. Tata a fost internat odată cu mine, cu o zi înainte de transplant. Eu făceam citostaticul, iar lui i se aplica un tratament de creștere. Datorită lui m-am născut din nou”.

Ca orice om care trăiește în România gândul că trebuie să se trateze într-un spital de stat a îngrozit-o. Însă, ceea ca a găsit la Institului Clinic Fundeni a depășit cele mai optimiste așteptări. „În perioada petrecută în spital am avut norocul de a cunoaște oameni frumoși. Îmi era foarte teamă de spital, auzisem foarte multe zvonuri despre medici și asistente. Dar realitatea din spital avea să-mi arate o altă față a sistemului. I-am îndrăgit pe toți și ei m-au îndrăgit pe mine, au avut răbdare cu mine și mi-au permis să-mi creez un spațiu doar al meu în salon. De exemplu, să-mi aduc de acasă un tablou sau o carte care să mă bine-dispună”.

Citește și: Cum funcționează aplicația de mobil care îi încurajează pe tinerii bolnavi de cancer să comunice între ei

Cancerul este vindecabil. În acest moment boala ei este în stagnare. Nu mai prezintă simptome, însă nu se poate considera încă pe deplin vindecată. Abia după trei-patru ani, dacă totul merge bine, poate spune că nu mai prezintă nici un risc. Însă, pentru Andra, fiecare zi în care nu mai trebuie să depindă de un tratament e o binecuvântare. Și-a reluat activitățile de zi cu zi, desenează din nou, merge la psiholog de trei ori pe lună, conduce mașina, iese în oraș. Lucruri pe care acum câteva luni nu le putea face. Vrea să facă voluntariat la ARIL – Asociația Română Împotriva Leucemiei, să intre la Psihologie și să-și urmeze pasiunea de a desena liber.




Dacă o întrebi care e cea mai mare temere, Andra îți spune cu emoție în glas și voce tremurândă: „Să nu am o recidivă. Asta e temerea oricărui pacient. Dar nici măcar nu m-a interesat cât de probabilă este această situație, nu vreau să știu. Mi se pare că dacă mă preocup prea tare de acest aspect, mă voi agăța de tot ce e negativ, și dacă este 1%, nu de cele 99%”.

Pe lângă schemele de tratament, cheia reușitei recuperării unui bolnav este sugestionarea pozivită. De cele mai multe ori, pacienții suferă căderi psihologice. Dacă nu au pe nimeni în jurul lor care să-i sprijine, care să le insufle dorința de a continua lupta pentru viața lor, aceștia cedează. Un bolnav care are acasă copii sau părinți în suferință are mai puține șanse de a se recupera decât unul care e înconjurat de oameni sănătoși și cu o gândire pozitivă. Autosugestia și familia l-au ajutat mult și pe Ștefan Tătaru să învingă leucemia.

„Cred că pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că am avut pe cineva lângă mine. Nu am știut exact ce este leucemia decât după prima serie de citostatice, după care am intrat în remisie. Sincer, cred că dacă ai un sprijin moral puternic poți reuși să treci peste orice încercare. Pe mine m-a ajutat foarte mult susținerea soției și faptul că am crezut că leucemia poate fi o boală ca oricare alta, care tratată poate fi vindecată. Nu am considerat niciodată leucemia o boală invincibilă”, spune tânărul.

Adrian Mandache s-a luptat și el cu cancerul și cu prejudecățile legate de această boală. „Am început chiomioterapia la începutul anului 2014, urmând ca în luna noiembrie a aceluiași an să fac transplantul de celule stem hematopietice, cu celule de la donator străin. Drumul până aici a fost, într-adevăr, foarte greu, dar nu e de neînvins. Cu credință, cu speranță și curaj poți înfrunta această boală. Este foarte adevărat că psihicul stabil ajută mult în traseul pe care îl urmezi, așa că o atitudine pozitivă crește șansele considerabil. Tuturor celor care trec prin această situație vă spun: îndrăzniți! Se poate”.

Lupta cu cancerul de sânge se câștigă mai ușor decât acum 20-30 de ani. Noile tratamente și abordările medicale integrate au făcut posibilă schimbarea modului de acțiune în caz de boală a sângelui. Unele din cele 140 de tipuri de cancer sanguin au azi impactul unor boli cronice, spun medicii. Aceasta a și fost concluzia conferinței „Cancere pe care le-am învins”, organizată la iniţiativa Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), cu sprijinul Janssen România.




De știut: Trei categorii principale ale cancerelor de sânge

Cele 140 de tipuri de cancer de sânge sunt grupate în trei mari categorii: Leucemie, Limfom şi Mielom.

Leucemia este o afecțiune a celulelor albe din sânge. În funcție de agresivitatea bolii, aceasta se clasifică în două mari categorii: leucemie acută (se dezvoltă agresiv) și cronică (dezvoltare lentă). Cea mai frecventă leucemie (40% din cazuri) este leucemia limfocitară cronică.

Limfomul debutează în sistemul limfatic și este cel mai frecvent tip de cancer de sânge. Practic, avem două mari tipuri de limfom: Hodgkin și non-Hodgkin. Ultimul este de departe cel mai frecvent și este clasificat, la rându-i, în indolent și agresiv.

Mielomul este cancerul celulelor plasmatice din măduva osoasă. Aceste celule cancerigene produc cantități uriașe de anticorpi anormali care intră în fluxul sanguin și afectează organe și țesuturi.