Problema suspendării dreptului la avort în Statele Unite ale Americii a inflamat opinia publică de pe mai multe continente. Cei mai mulți susținători ai teoriei că o femeie trebuie să decidă singură dacă vrea să păstreze un copil sau nu văd în decizia Curții Supreme de Justiție un uriaș pas înapoi al sistemului judiciar. Totuși, în multe state din lume avortul este interzis de decenii, însă asta nu înseamnă că problema de fond a fost rezolvată.

Oricât de ușor ar putea părea, nu poți să te poziționezi de o parte sau de alta fără a răni una dintre tabere. Ambele au argumente valide, iar chestiunea moralității funcționează în dublu sens. Pe de o parte, adepții teoriei că orice copil are dreptul la viață, prin urmare nu trebuie ucis prin chiuretaj, văd întreruperea de sarcină drept imorală. De cealaltă parte, cei care militează pentru drepturile individuale ale femeilor au dreptate deoarece nu-i poți impune unei femei să păstreze un copil rezultat dintr-un viol sau dintr-o sarcină care îi pune ei viața în pericol.

Avortul, interzis în SUA? Să vedem contextul

Dezbaterea aprinsă din prezent își are originile în cazul Roe vs Wade, judecat de Curtea Supremă a SUA în 1973. Atunci, o femeie pe nume Norma McCorvey (poreclită Jane Roe) rămăsese însărcinată pentru a treia oară. Voia să facă avort, însă procedura era interzisă în statul Texas, de unde provenea. Cazul a ajuns la Curtea Supremă, care a decis că o femeie poate decide, conform Constituției, să păstreze sau nu un copil.

Totodată, Curtea a trasat statelor sarcina de a reglementa procedura de avort în funcție de cât de avansată era sarcina. În primul trimestru de sarcină, autoritățile nu puteau interveni deloc în sensul restricționării dreptului la avort, ci doar să impună ca intervențiile să fie realizate de medici autorizați.

În al doilea trimestru de sarcină, autoritățile statale puteau reglementa procedura de avort, însă numai în scopul protejării vieții femeii însărcinate, nu și fătului. În cel de-al treilea trimestru de sarcină, avorturile puteau fi interzise, însă doar dacă legile ar fi prevăzut și excepții pentru avortul necesar salvării vieții sau protejării sănătății mamei.

Această decizie din 1973 a fost anulată, iar avortul a fost interzis, cu scopul de a proteja viața fătului. Autoritățile statale pot acum transpune decizia Curții în legi locale, însă e de așteptat ca acestea să aibă opinii diferite în ceea ce privește modificarea textelor legii. Deja, statele California, Washington și Oregon au anunțat că vor lua măsuri pentru protejarea dreptului femeilor la avort.

În ce țări avortul este interzis

Statele lumii au legi și interpretări diferite în ceea ce privește dreptul la viață. Deși sunt susținătoare ale drepturilor individuale, multe țări de pe glob consideră avortul o crimă, prin urmare ea trebuie interzisă. În acest moment, avortul este interzis total în următoarele țări sau teritorii (ordine alfabetică):

Andorra, Angola, Aruba, Cisiordania, Congo, Curaçao, Egipt, El Salvador, Fâșia Gaza (teritoriile palestiniene), Filipine, Gabon, Haiti, Honduras, Jamaica, Laos, Madagascar, Malta, Mauritania, Nicaragua, Palau, Republica Dominicană, San Marino, Senegal, Sierra Leone, Surinam, Tonga.

Alte state precum Afganistanul, Argentina, Brazilia, Chile, Japonia, Israel, Irak și Iran, avortul este permis dacă acesta permite menținerea în viață a femeii însărcinate.

În țări precum Albania, Australia, Austria, Azerbaidjan, Belgia, Bulgaria, Canada, Croația, Cuba, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, România și Ungaria nu există restricții în ceea ce privește avortul. Cu toate acestea, state precum România încă nu au cursuri de educație sexuală în școli.

Cum este privit avortul în Polonia

Polonia este una dintre cele mai restrictive state din Europa în ceea ce privește întreruperea de sarcină. Conform legilor din această țară, avortul este interzis în situațiile în care sarcina nu pune în pericol viața femeii sau când aceasta nu este rezultatul unui viol. Ultima modificare în legislația țării a avut loc în ianuarie 2021.

Conform unei statistici, ca urmare a restricțiilor impuse în Polonia, circa 15% dintre femeile de aici apelează la intervenții de întrerupere de sarcină în alte țări.

Totuși, spre deosebire de alte state care au scos avortul în afara legii, femeile nu sunt pedepsite dacă apelează la avort în situațiile care nu sunt prevăzute de lege. Însă, cei care riscă până și pedepse cu închisoarea sunt medicii care realizează acest gen de intervenții. Totodată, convingerea unei femeie să facă avort este considerată infracțiune și se pedespsește conform legii.

Avortul în Rusia

În Rusia este complet legal să întrerupi o sarcină până în cea de-a 12-a săptămână. Totodată, este legal să faci avort chiar și în a 22-a săptămână de sarcină, dacă aceasta este rezultatul unui viol sau dacă viața femeii este în pericol. Deși poate părea greu de crezut, Rusia a fost prima țară din lume care a legalizat avortul, în 1920, indiferent de motivul femeii. Țara a cunoscut o perioadă de restricție în timpul Uniunii Sovietice, în perioada 1936-1955. Conform statisticilor oficiale, Rusia este pe locul I în lume la numărul de avorturi înregistrate.

Avortul în Canada

Întreruperea de sarcină este permisă în Canada, indiferent de motiv, atâta vreme cât are loc până în cea de 24-a săptămână de sarcină (+ 6 zile, în funcție de zonă). Însă, Canada are o lungă istorie de restricții în ceea ce privește aceste proceduri. Din 1988, avortul este permis în Canada, fără restricții.

Malta, cea mai restrictivă țară din UE

Legislația care stabilește „dreptul fătului la viață” este extrem de strictă în Malta. Singura țară din Uniunea Europeană care a interzis cu desăvârșire avortul a instituit pedepse de până la trei ani de închisoare.

Conform Codului Penal din această țară:

(1) Oricine, prin orice hrană, băutură, medicament sau prin violență sau prin orice alt mijloc, va cauza avortul spontan al oricărei femei care are un copil, indiferent dacă femeia consimte sau nu, va fi, în caz de condamnare, pasibil de închisoare de la 18 luni la trei ani;

(2) Aceeași pedeapsă se aplică oricărei femei care își va provoca avortul spontan sau care va fi consimțit la utilizarea mijloacelor prin care este provocat avortul spontan.

Singura situație în care avortul este permis este pentru a înlătura o sarcină extrauterină, însă aici decizia se ia de la caz la caz.

Malta are 516.000 de locuitori (statistică din 2021) și, conform celor mai recente studii, circa 300-400 de femei călătoresc în alte state pentru a face avort. Ceea ce dovedește că interzicerea avorturilor nu rezolvă problema de fond: imposibilitatea stopării fenomenului de întrerupere de sarcină.

Marele neajuns al legilor care interzic avortul

Așa cum atrag atenția organizațiile de protecția drepturilor femeilor, dar și reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății, interzicerea avortului nu elimină necesitatea efectuării lui. Femeile vor căuta mereu metode de a opri o sarcină din evoluție (cu medicamente, prin proceduri neautorizate, cu andrele etc.), punându-și viețile ori sănătatea în pericol.

Conform datelor colectate de oficialii OMS, măsurile de interzicere a avortului au un efect minor asupra reducerii ratei de avort la nivel mondial. În fiecare an, circa 73 de milioane de proceduri de întrerupere de sarcină au loc la nivel mondial. Conform datelor OMS, asta înseamnă 61% din sarcinile accidentale și 29% din numărul total de sarcini.

„Avortul este o intervenție simplă de îngrijire a sănătății care poate fi gestionată eficient de o gamă largă de lucrători din domeniul sănătății care folosesc medicamente sau o procedură chirurgicală. În primele 12 săptămâni de sarcină, un avort medical poate fi, de asemenea, autogestionat în siguranță de către persoana însărcinată în afara unei unități de îngrijire a sănătății (de exemplu, la domiciliu), în întregime sau parțial. Acest lucru necesită ca femeia să aibă acces la informații corecte, medicamente de calitate și sprijin din partea unui lucrător medical calificat (dacă are nevoie sau dorește acest lucru în timpul procesului)”.

Crezul organizațiilor care le îndeamnă pe femei să „aleagă viața”

Mișcările anti-avort din SUA au luat amploare la începutul secolului XX, însă rădăcinile acestui crez, potrivit căruia femeile trebuie să aleagă viața indiferent de consecințe, se regăsesc în coaliția medicilor ginecologi americani de la jumătatea secolului al XIX-lea. Atunci, revoltați de avântul femeilor „vindecătoare” și al moașelor, care efectuau chiuretaje la domiciliu, medicii au început să facă lobby la nivel guvernamental pentru interzicerea avorturilor.

Azi, organizațiile feministe, care luptă pentru acceptarea sarcinii ca pe un dar divin, au o răspândire largă pe continentul nord-american. Una dintre cele mai vocale și mai vechi, Feminists for Life of America, consideră că „avortul este o reflectare a faptului că societatea noastră nu a reușit să răspundă nevoilor femeilor” și că „femeile merită mai mult decât avortul”.

Convingerea că avortul trebuie scos în afara legii are și un substrat religios. Credințele multor popoare susțin că fătul nenăscut este o viață, care ar trebui protejată în aceeași măsură în care e protejată cea a oricărui om.

Catolicismul și avortul

Biserica Catolică se opune oricărei forme de avort care impune „distrugerea unui zigot, blatocist, embrion sau fetus”. Institiția religioasă vede viața ca fiind sacră, de la concepere la moartea fizică, iar întreruperea unei sarcini este considerată imorală.

Papa Francisc s-a exprimat în termeni categorici în timpul întoarcerii sale de la Bratislava la Roma, în avionul în care era însoțit de jurnaliști:

„Avortul este crimă. Biserica nu-și poate schimba poziția, însă de fiecare dată când episcopii nu s-au confruntat cu problema ca pastori, ei au adoptat o atitudine politică”, a spus Suvernanul Pontif conform Vatican News.

Islamismul și avortul

În Islamismul sunnit există patru școli de gândire, care se plasează diferit în ceea ce privește problema avortului. În timp ce adepții Hanafi, Shafi‘i și Hanbali consideră că avortul este acceptabil dacă are loc la cel mult 40 de zile de la conceperea copilului, „pentru un motiv întemeiat”, adepții Maliki sunt cu totul împotriva întreruperii de sarcină. După această perioadă (40 de zile), întreruperea sarcinii devine tot mai improbabilă, datorită constrângerilor de ordin spiritual.

În rândul liderilor religioși este acceptat avortul în situația în care procedura este necesară pentru salvarea vieții femeii aflate în pericol de moarte. Însă, acest lucru nu se poate face mai târziu de 120 de zile de la concepere.

Victimele unui viol pot recurge la avort, însă, și de această dată, nu trebuie depășită perioada de 120 de zile de la eveniment. Mai mult, avortul este permis în cazul în care medicii fac dovada că copilul încă nenăscut se va confrunta cu malformații.