Incendiu Colectiv. „Să nu uităm ce s-a întâmplat! Să nu uităm prin ce am trecut! Nu vrem ca așa ceva să se repete”, sunt cuvintele pline de încărcătură emoțională ale unui om care a sfidat moartea pentru a se întoarce sănătos printre ai săi. În aceeași măsură, sunt cuvinte care transmit un mesaj cât se poate de clar autorităților de tot felul din această țară care nu-și fac treaba pentru care au fost învestite.

Jurnalistul Cristian Matei, căruia prietenii apropiați îi spun Mumu, a fost sâmbătă la clubul Colectiv, pentru a-i plânge pe cei decedați, dar și pentru a le oferi un umăr de sprijin celor care, de la tragedie încoace, orbecăie prin întuneric în căutarea unui răspuns la cea mai grea întrebare cu putință: „De ce, Doamne, de ce?”.

Mumu a vorbit cu toată lumea. Și cu cei care îl cunosc, și cu cei care l-au văzut doar la televizor. Și cu cei care au rude sau prieteni care au pierit în incendiu, și cu cei pe care nenorocirea i-a ferit. A vorbit și cu mine. Preț de câteva minute mi-a explicat prin ce a trecut în iadul de acolo, ce gânduri l-au ținut în viață și cât de mult ar trebui să prețuim viața noastră câte zile vom mai avea pe pământ.

Cristian Matei: „Mi-am adus aminte de colega și prietena mea Teodora”

Incendiu Colectiv. Sâmbătă s-au împlinit trei luni de la tragedia națională din octombrie, iar românii nu au uitat. Oameni care n-au pierdut pe nimeni în acel incendiu blestemat au venit să-și arate compasiunea față de cei care au pierdut totul. Viața sa este cel mai de preț lucru pe care îl poate avea un om. E cel mai de preț dar al său, fiindcă este ireversibilă. Viața.

Mulți au plâns pentru viețile celor 63 de tineri, care s-au curmat mult prea devreme. Lacrimile sunt bune. Ele ajută. Lacrimile clătesc obrajii, însă nu spală și rănile din suflet. Da, ne ajută să scoatem răul care își face cuib în noi, dar vai!, ce slabă consolare! Ochii noștri plânși arată cât de mult am suferit. Doamne, dar cât vom mai suferi, căci nu s-a sfârșit aici!

Vom continua să plângem, căci e-n natura noastră să o facem, până când rănile se vor închide pentru totdeauna. Păcat că noi nu vom mai fi acolo să fim martori la propria vindecare.

63 de oameni au pierit „din cauza indolenței politicienilor și a corupției”, spune Cristian Matei. Să ne amintim întotdeauna cât de frumos au trăit, nu ce moarte cumplită au avut! Așa, poate, vom învăța din nou să râdem și să prețuim cu adevărat ce avem mai valoros: viața însăși. Dumnezeu să-i aibă în pază pe cei pe care i-a luat la El!