Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la copilăria mea, mă apucă râsul. Da. Pentru că obișnuiam să mă joc cu păpușile. Iar atunci era un joc interzis pentru băieți, un fel de tabu. Despre băieții care se jucau cu păpuși se zicea că vor ajunge mari cuceritori (nu e cazul meu) sau că e un început de… devianță comportamentală (nici aici nu m-au nimerit). În vremurile actuale, păpușile nu mai sunt privite drept jucării destinate exclusiv fetițelor. Ceea ce e bine, zic. Ceea ce e cu adevărat tragic e că o serie de jocuri pline de savoare, multe practicate în aer liber împreună cu „gașca” de la bloc sau din cartier, au dispărut de-a dreptul.
Opera Comică pentru Copii aduce un omagiu jocurilor copilăriei noastre, ale celor crescuți în comunism, dar și copiilor din generația actuală. În perioada 1-4 iunie, instituția organizează Festivalul „Opera Copiilor”, o serie de activități pentru copii (spectacole de muzică, teatru, balet, street dance și ateliere de tot soiul) în Parcul Herăstrău și la Muzeul Satului. Accesul este complet gratuit, iar programul activităților poate fi consultat pe site-ul Operei Comice. Vezi detalii AICI!
Îmi amintesc cu plăcere de anii copilăriei mele, chiar dacă i-am trăit în comunism. E destul de greu să explici unui copil născut în anii 2000 cât de lipsit de griji ai fost tu în acea perioadă. Nu cunoșteai grijile părinților tăi și, dacă nu aveai un joc sau o jucărie, însemna că ea nu exista. Acum sunt milioane de atracții pentru cei mici, dar pe care nu și le permite oricine. Chiar și cele mai accesibile jocuri pentru copii sunt ignorate de cei mari, din cauza hegemoniei publicității, care le-a deturnat atenția asupra lucrurilor absolut neinteresante, chiar dăunătoare.
Gata cu morala, că și asta dăunează grav sănătății! Ceea ce vă propun este să faceți și voi apel la memorie și să vă amintiți câteva jocuri care v-au marcat copilăria. Eu fac asta adesea. Și de fiecare dată ajung la concluzia că viața mea de copil de atunci a fost incomparabil mai bună decât a unuia de azi. Iată de ce!
Din 15 ore cât avea ziua unui copil de școală primară, cel puțin șapte le petreceam în aer liber. Ziua mea de joacă începea imediat ce ieșeam de la școală, când îmi aruncam ghiozdanul în cameră și mă făceam nevăzut împreună cu copiii de pe stradă. Ne jucam Ascunselea, Flori fete și băieți, jocuri de cărți, Șotron, urcam în copaci, mergeam la pescuit. Dar nimic nu mă umplea de bucurie mai mult decât jocul în care ne „împușcam” cu cornete de hârtie. Ne făceam singuri „armele”, din tuburi de plastic lungi de 60-70 de centimetri, legate între ele cu bandă adezivă. Confecționam, astfel, „mitraliere” cu 5-6 guri de foc, pe care le umpleam cu cornete. După care ne organizam în trupe de asalt și, ține-te bine!… scapă cine poate.
Azi, jocul se mai practică în puține locuri din țară, însă la Alba Iulia, Flup-ul a fost reiventat de un club sportiv din localitate. Copiii de azi se joacă cu blasterele Nerf, o invenție de secol 21, care i-a înnebunit de tot și care costă o căruță de bani. Flup-ul are un corespondent și în mediul online, mult mai dăunător după părerea mea, din cauza violenției excesive: Counter strike, tot un fel pac-pac, însă în spațiul virtual, cu arme care le imită pefect pe cele reale. Aici trebuie să cauți inamicul pentru a-l trimite în lumea celor drepți, dar și să fugi de el, ca să nu te trimită el în Rai.
Nu pot să uit Nu te supăra frate, care încă mai există, Țară, țară, vrem ostași, Lapte gros, dar și Tetris, un fel de Candy Crush Saga, un joc care te face dependent, la fel cum te înrobește țigara. Și fiindcă știu că lista e mai lungă, vă las pe voi să o completați. Ce jocuri mai practicați în anii 80-90?
Nu uitați să mergeți la Festivalul Opera Copiilor! O să vă placă.
Be the first to comment on "Începe Festivalul Opera Copiilor, un eveniment care îți va aminti de jocurile copilăriei"