Un amic care are un abonament de servicii medicale la o clinică particulară mi se plângea zilele trecute că la privat a ajuns ca la stat. Adică, se stă. Omul, deși plătește 20 de euro pe lună pentru un abonament super șmecher, nu se prea poate programa când vrea el. Fiindcă programul lui nu se pupă cu cel al clinicii. Și când se pupă, așteaptă pe hol.

E înghesuială mare. Am avut și eu un abonament din ăsta până acum vreo doi ani și pot să confirm. Se stă, nene. E puhoi de lume. De unde deduc că mai e loc pe piață pentru clinici din astea. Dar ce să mai zic de ăștilalți, care n-au abonament VIP la privat, ci doar asigurare de sănătate valabilă în clinicile de stat?

Păi, uite cum stă treaba! Oprește-te din ce făceai acum și gândește-te nițel dacă mai merită să plătești taxe! Să mă explic. Am intrat într-un nou an, dar asta știi fiindcă te-ai matolit și ai pocnit artificii acum câteva zile. Și eu am făcut la fel.

Din această lună, contribuțiile tale la fondurile de sănătate și pensii sunt colectate după un sistem complet nou. Adică, banii pe care statul îi pretinde de la tine sub pretextul că are grijă de sănătatea și de bătrânețile tale se scad direct din venitul tău. Angajatorul nu mai plătește nimic. (Mai multe despre mutarea contribuțiilor sociale poți citi AICI).

Și am făcut un calcul. La salariul minim pe economie (cam așa e plătit un jurnalist pe cartea de muncă) eu plătesc la stat 190 de lei pe LUNĂ contribuție la fondul de sănătate. Alți 475 de lei plătesc, tot în fiecare LUNĂ, la fondul de pensii.

Fiindcă 99% din jurnaliști au o parte a veniturilor pe cartea de muncă și altă parte pe contracte de drepturi de autor, rezultă, conform noilor rânduieli trasate de guvernul Tudose, că mai trebuie să plătesc cel puțin 190 de lei pe LUNĂ, la fondul de sănătate, pentru veniturile înregistrate pe drepturi de autor.

Asta înseamnă că eu dau statului, în fiecare lună, 380 de lei pentru ca el să aibă grijă de sănătatea mea. Problema este că eu nu merg lună de lună să mă tratez de 380 de lei. Nici prietenul meu cu abonament VIP la clinica privată, deși contribuie cu 380 de lei lunar la bugetul de stat.

Cu acești bani ai abonament VIP la privat pentru toată familia. Și atunci unde se duc banii noștri? Păi, cum unde? La cei care nu contribuie la fondul de sănătate.

Cu câteva luni înainte de implementarea acestei măsuri (mutarea contribuțiilor), Olguța Vasilescu ne spunea că e un lucru bun că s-au mărit contribuțiile. În felul acesta, zicea doamna ministru, vom avea servicii medicale de calitate și o pensie mai mare la retragerea din activitate.

Doamnă, dă-mi voie să-ți spun că ești un bandit la drumul mare. Și o mincinoasă. Să mă explic. În primul rând, mai mulți bani în bugetul sănătății nu înseamnă servicii mai bune pentru mine, că eu nu mă tratez în spitalele dumitale.

În al doilea rând, un buget mare pentru sănătate arată cât de bolnavă este o națiune. În al treilea rând, banii luați de la mine nu vor ajunge acolo unde trebuie, adică în campanii de screening și prevenție, ci la tratarea bolilor existente. Și avem, din păcate, milioane de oameni cu boli grave și costisitoare.

Contribuția la fondul de pensii de stat a ajuns la 25%. În același timp, statul a redus contribuția la pilonul II de pensii, ăla pe care ne mai bazam și noi ăștia care suntem în câmpul muncii azi. Că pensie de la stat nu mai aștept eu. Sunt sigur că nu are cine să muncească să mă țină pe mine la bătrânețe. Și ce face statul?

Reduce contribuția la pilonul II, o crește la pilonul I și mă aburește că în acest fel voi avea mai mulți bani la bătrânețe. Pentru cei care nu s-au prins încă, majorarea contribuțiilor de pensii nu are alt scop decât asigurarea de lichidități pentru pensiile actuale, pe care guvernul a promis că le majorează.

Diminiuarea contribuției la pilonul II este, de fapt, un atentat la economiile tale, la dreptul tău de a dispune de o sumă de bani după pensionare.

Munca e impozitată de când lumea în această țară. Lenea, nu. Istoria taxelor și birurilor e lungă și întortocheată. În general, taxele reprezintă transferul avuției celor săraci și amărâți către cei bogați și ghiftuiți. Sau către cei care pretind că investesc avuția generală în folosul tuturor.

În cazul nostru, toată această tărășenie cu taxele populare ni se trage de la romani. Ei au pus bir pe orice și noi le-am preluat obiceiurile.

Eu am rămas cu întrebarea De ce naiba să mai plătesc taxe? Dați-mi, vă rog, un motiv pentru care eu ar trebui să mai plătesc taxe! Uite încă o problemă! Dacă printre voi se află și vreun expert în fiscalitate, îl rog să mă lămurească, fiindcă am ajuns la venerabila vârstă de 36 și nu am înțeles rațiunea taxei pe proprietate. Impozitul pe locuință, mai precis.

Adică, eu îmi cumpăr o casă. Fac credit, dau banii jos, n-are importanță. Îmi iau o casă, o plătesc până la ultimul leuț, e a mea. În acte scrie că sunt proprietar. De ce trebuie să plătesc statului impozit pentru ceva ce-mi aparține? Pe bune? Înțeleg să plătesc taxă de drum – că nu-i al meu, taxă de pod – nu l-am făcut io, dar taxă pe locuința mea?

Și mai e o chestie. Dacă îți iei casă cu credit ipotecar, ea nici nu-ți aparține decât după ce o achiți integral. Până atunci e a băncii. De ce plătești impozit pentru ea?

Și mai e una. Era o propunere a nu știu cărui idiot ca să se impoziteze darul de nuntă. Banii ăia pe care fiecare îi lăsăm în plic după fericitul eveniment la care eram invitați. Păi, băi pulifricilor! De unde vin banii ăia? Nu sunt ei parte a veniturilor mele lunare, pe care voi le impozitați de îmi sar capacele? Nu se cheamă asta dublă impozitare?

Vă las cu un citat din Ronald Reagan, al 40-lea președinte al SUA, care, vorbind despre impozite și taxe, spunea așa:

„Istoria ne arată că atunci când taxele se apropie de 20% din veniturile populației, acest lucru începe să arate o lipsă de respect din partea guvernului. Când ajung la 25%, se transformă într-un început al fărădelegii”.