Parcă am înnebunit cu toții, să mor io! Da’ chiar cu toții? N-a mai rămas nici unul întreg la minte? N-am găsit întrebări mai cușer văzând cu cât aplomb mergem la filme cu supereroi. Băieții ăștia „creatori” de la Hollywood au găsit o nișă și merg pe ea la nesfârșit fiindcă au văzut că prinde al naibii de bine.

Deși e un fapt care nu trebuie demonstrat, filmele cu supereroi aduc cei mai mulți bani. Știu, efectele îți iau ochii, dar eu nu pot să trec de ele ca să ajung la poveste, care mă interesează mai mult. Dar povestea acestor blockbustere e lame rău și e mereu aceeași.

Aceeași ciorbă reîncălzită: niște forțe malefice din afara planetei amenință cu extincția rasa umană, în timp ce o mână de oameni cu puteri supranaturale, care nu cunosc suferința și par nemuritori, le țin piept, împotriva tuturor „șanselor” posibile.

Asta este cel puțin bizar, având în vedere că cel mai mare inamic al omenirii este omul însuși. Pământul o ia la vale în fiecare zi cu largul concurs la oamenilor, nu al extratereștrilor, nici al moștrilor, nici al vrăjitoarelor pe care le vedeți în filmele astea fără noimă.

În timp ce aveam această revelație, am dat peste acest maraton Avengers, care are loc luna aceasta în câteva cinematografe din rețeaua Cinema City. Șase ore în care poți vedea Avengers: Infinity War și Avengers: Endgame, despățite de 15 minute pauză. Părerea mea? Pierzi șase ore din zi cum nu se poate mai prost.

A… Hellboy? Da, l-am văzut. Deja știi părerea mea. Dar ție s-ar putea să-ți placă. Și eu n-am ce să fac în privința asta.