Mărturisesc, am trădat-o!

Credit foto: 123RF.com

Share This:

Nu sunt mândru de mine. Deloc. Vine o vreme în viața unui bărbat când trebuie să recunoască asta. Că e un trădător și un laș. De aceea nici nu rezistă relațiile lui. E greu să fii credincios uneia singure, când sunt atâtea ispite în jur, iar eu am avut destule. La trădări sunt printre cei ai tari. Mi-aș putea lua doctoratul.

Vezi, e curios cum se deschide omul după ce a călcat strâmb. Parcă vrea să obțină, dacă nu o legitimare a actelor sale, măcar mila celor din jur. E și ăsta un fel de căință.

Cert este că nu mă simt deloc mai demn odată cu acest autodenunț. Da, am trădat-o și nu pot să fac nimic pentru a schimba asta. Zilele mele erau de vis când ea era prin preajmă. Avea un dar special de a mă lua din pat dimineața și a mă purta pe brațe imaginare de mă trezeam când într-un bistro din Paris, când într-o caffetteria la Veneția.

Nu știam cum poate face asta, dar într-un final am înțeles că acest lucru se datora mirosului ei. Mirosea într-un mare fel și, chiar și acum, când înșir aceste fraze, parcă îl simt din nou în nări. Nu e un parfum anume, ci o orgie de parfumuri și arome de fructe coapte, căzute din pomi care au rodit mai mult decât pot ține pe crengi.

Nu știu precis ziua în care a intrat în viața mea, dar îmi amintesc bine ziua când am trădat-o prima dată. Am iubit dintotdeauna cafeaua, căci ea e obiectul acestei confesiuni, și nu era zi în care să nu-i rezerv un loc central. Nu e primul lucru pe care îl fac dimineața (mai întâi beau apă), dar ritualul servirii cafelei e unul cu adevărat special.

Îmi trebuie dispoziție, muzică de radio sau un jurnal de știri, o prepar la ibric, o fierb fix un minut și, cantitativ, nu depășește niciodată 80 ml. Neagră, tare, deloc spurcată cu lapte, servită fără abatere din căni minuscule (am trei acasă) și însoțită de una bucată țigară cu filtru. Și, foarte important, nu o beau niciodată pe stomacul gol și la mai puțin de 30 de minute de când am descălecat din pat. Îmi tot spune cineva de câteva luni încoace: „Bă, tu o să mori sănătos”.

Deși nu-mi imaginam viața fără ea, prima trădare a venit în momentul în care m-am lăsat de fumat. Da, am renunțat la țigară vreme de un an și ceva și cafelei nu i-am mai găsit nici un rost. Bineînțeles, ca un bărbat care nu face din statornicie o virtute, i-am găsit imediat un înlocuitor: o vreme a fost un pahar (un pahar, da?) cu bere, pe stomacul gol, dar la care am renunțat în favoarea unui pahar cu apă și lămâie.

Curios e că în acest răstimp nu i-am simțit mai deloc lipsa, ceea ce m-a cam pus pe gânduri. Imediat ce m-am reapucat de fumat (că așa-i șade bine unui bărbat care nu-și poate uita fostele), cafeaua și-a recâștigat locul în inima mea. Însă, paharul cu apă a rămas un obicei zilnic.

A doua oară când am trădat-o a fost când am descoperit o altă versiune a ei: cafeaua la capsule sau, altfel spus, cafea la monodoze. Nu știam că face și ea parte din clubul ăsta select al cafelelor capsulate până în ziua când un prieten corporatist mi-a deschis apetitul într-o dimineață, la el la birou.

A fost o revelație și m-a surprins din nou ușurința cu care am trădat cafeaua la ibric. Nu am renunțat de tot la ritualul meu zilnic de preparat cafeaua, însă mai mereu mă gândesc la cealaltă. Însă aici exista o problemă. Neavând propriul meu aparat de făcut cafea la birou, trebuia să mă rog de alții să-mi accepte dozele în espresoarele lor.

E incredibil cât de mulți oameni din jurul meu au propriile aparate de cafea, acasă ori la muncă, și nu se mai complică inutil cu ritualuri ca ale mele, care îți mănâncă o groază din timp.

A treia oară când am trădat-o a fost acum o lună, cu o alta, tot la capsulă. O cheamă Kafune, dar numele ei nu-ți zice prea multe, cu atât mai puțin că ar fi vreo mare cuceritoare. Dar, pedigree-ul italian, spuma de o jumătate de deget și aromele de vanilie, bergamotă și alune coapte (Aromao e preferata mea) te vor face să-ți schimbi părerea.

Următorul pas ar fi să investesc într-un aparat de cafea la monodoze sau într-un espresor pentru cafea boabe. Dar, la cât de comod am devenit în ultima vreme, probabil voi opta pentru prima variantă. Aviz celor care lucrează cu mine: aștept propuneri să facem un joint-venture pe acest subiect!

Scris pentru SuperBlog 2017.



Be the first to comment on "Mărturisesc, am trădat-o!"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.