Un amic mă ceartă de fiecare dată când ne vedem la o bere pe terasă. Zice că nu sunt deloc patriot, că găsesc doar cuvinte de ocară la adresa țării mele. Azi mi s-a cășunat pe transportul cu trenul. Cu greu îl conving că nu țara e de vină, ci oamenii care o guvernează. Sau, mai bine zis, oamenii care o țin în frâu să nu care cumva să facă salturi spre normalitate.

Printre cei care o trag în jos sunt „dinozaurii” de la CFR, o companie de stat care e ținută în comă doar pentru salariile barosane ale celor care se fac că muncesc în interesul nostru.

Ultima dată când am fost cu trenul în mod organizat, în calitate de ziarist, unul dintre acești „dinozauri” din CFR încerca să mă convingă cât de grozav e transportul cu trenul în România. Cât timp, câți bani și ce de energie economisești la călătoria pe calea ferată! Câtă singuranță îți oferă acest mijloc de locomoție, în comparație cu deplasarea cu mașina din dotare!

Nu i-am contrazis, din politețe. Acum, însă, nu mai pot să tac. Marș la loc, javrelor! Iată nouă motive pentru care transportul cu trenul în România e de căcat!

Faci 26 de ore dintr-un capăt în altul al țării

Da. Niște năpăstuiți tocmai au pățit-o săptămâna trecută, când au îndrăznit să se întoarcă de la mare cu mult lăudatul tren de România. Au plecat de pe Litoral cu destinațiile Arad, Oradea și Satu Mare. Trei trenuri pline cu turiști români, oameni de condiție medie, cei mai mulți fără autoturism personal.

Fiecare dintre aceste garnituri a ajuns în gara de destinație cu cel puțin șapte ore întârziere. Cei mai revoltați au fost cei care au „debarcat” în Satu Mare la 26 de ore de la punerea în mișcare a trenului, în Mangalia. Fiv-ar transportul cu trenul să vă fie! Acum câțiva ani am făcut, cu mașina, 16 ore din București până în camera de hotel a stațiunii Paleokastritsa, Insula Corfu, Grecia.

Întârzierile nu sunt ceva ieșit din comun pentru CFR. Într-un an, garniturile companiei înregistrează peste 2,5 milioane de minute în plus pe calea ferată. Adică 1.736 de zile sau 4 ani și 7 luni. Revoltător este că nimeni nu e tras la răspundere pentru acest dezastru, cum se întâmplă în țările vecine, la care tot tragem cu ochiul.

Nu primești compensații pentru întârzieri

Poți să te urci în tren în Ajunul Crăciunului și să ajungi la destinație după Revelion. Responsabilii CFR nu consideră că ți-au provocat vreun prejudiciu. Compania nu plătește despăgubiri pentru întârzierile pe care le înregistrează trenurile sale pe rutele interne.

Vă veți întreba de ce și cine permite acest lucru. Ei bine, CFR Călători a primit derogare de la aplicarea regulamentelor europene referitoare la respectarea drepturilor călătorilor tocmai de la Guvernul României.

Prima dată în 2009, când Guvernul Boc a emis hotărârea 1.476, care a permis companiei să refuze drepturile la compensații pe o perioadă de cinci ani. Derogarea era valabilă, ați ghicit déjà, până în 2014. Însă, în acel an, prin mărinimia Cabinetului Ponta, CFR Călători a mai primit o derogare până în decembrie 2019 (vezi HG 1.078).

CFR Călători plătește, totuși, despăgubiri pentru întârzierile înregistrate din vina ei pe rutele internaționale. Nu din grijă pentru pasageri, ci datorită reglementărilor europene, care sunt foarte stricte în ceea ce privește respectarea drepturilor călătorului european. Englez, francez, german, oricare, dar mai puțin român.

Astfel, pasagerilor li se restituie 25% din costul biletului dacă întârzierea e între 60 și 119 minute. Despăgubiri de 50% vor primi cei care au fost forțați de împrejurări să petreacă mai mult de 120 de minute în tren, peste timpul normal.

Pierzi trenul de legătură

Veți zice că sunt tendențios și că pomenesc doar efectele întârzierilor, nu și cauzele lor. Ca om care alege transportul cu trenul nu ar trebui să mă intereseze cauzele care îmi aduc prejudicii. Cu ce vă încălzește că trenul în care vă aflați are întârziere din cauza caniculei sau din pricina unui accident?

Ori că a fost incendiu în vagonul restaurant sau că a fost oprit de un șef de gară orgolios. Sau că au înghețat cablurile de curent. Vă interesează efectul lor, fiincă acesta vă scoate din minți și vă face să vă jurați, pentru a nu știu câta oară, că n-o să mai călcați într-un tren CFR.

Așa se ajunge la situația îngrozitoare de a rata trenul de legătură. Asta, în ciuda faptului că la noi aceste garnituri sunt setate la intervale mai mult decât rezonabile.

Plătești supliment de viteză degeaba

În secolul XXI, dacă alegi transportul cu trenul trebui să plătești în plus dacă vrei să ajungi repede la destinație. Serviciul „supliment de viteză” nu e o invenție românească, ci ai acces la el contra cost și în statele din Vest. Numai că, la CFR Călători, viteza e întotdeauna ceva relativ. Deplasarea pe calea ferată în regim de viteză în România este un lux raraeori realizabil, chiar și dacă plătești.

Prețurile biletelor de călătorie sunt calculate în funcție de distanța parcursă, de gradul de confort și de viteza de rulare. Suplimentul de viteză reprezintă între 25% și 40% din costul total al biletului, însă, această „taxă” nu se justifică sub nici o formă în România.

Trenul de două ore spre Constanța face două ore și 15 minute

Trenurile Soarelui sunt acele garnituri introduse de CFR Călători pentru ca marea să ni se pară mai aproape decât de obicei. Ea chiar e, dar nu am simțit asta, căci n-am avut insfrastructură decentă de când ne știm. În fiecare vară, din iunie până în septembrie, două trenuri pleacă din București, zilnic, spre Litoral.

Alte două fac cale întoarsă. Pe aceste rute, trenurile circulă cu până la la 160 km/h, cea mai ridicată viteză de pe căile ferate de la noi. Îmi amintesc ziua în care am făcut acest drum prima dată, la inaugurarea „liniei de mare viteză” pe direcția București-Constanța.

Trenul care ne-a dus în capitala Litoralului a făcut o oră și 57 de minute, iar la întoarcere chiar cu un minut mai puțin. Reprezentanții CFR au vrut să impresioneze presa invitată la acest eveniment rar și cred că atunci au și reușit. Tot atunci ne-au spus că aceasta va fi durata etalon pentru ruta București-Constanța, care a figurat o vreme pe site-ul companiei. Ulterior, standardul a coborât la două ore fix, după cum reiese din graficul de călătorie disponibil pe site.

Luna trecută am fost din nou cu unul din trenurile Soarelui. Mă așteptam să am parte de același tratament. Povești, nene! Am ajuns în Constanța cu 15 minute mai târziu, semn că ceva din respectul pe care îl cere orice plătitor de bilet s-a pierdut pe drum.

„Dincolo” e întotdeauna mai ieftin

Cred că mulți dintre voi au auzit că în România sunt și companii private de transport cu trenul. Prima de care am auzit este Regio Trans, o firmă cu sediul central la Brașov. Are câteva rute importante cu plecare din Brașov, Timișoara, Arad și Iași. În mare, acoperă Banatul, Transilvania și Moldova. Tarifele de transport sunt și cu 50% mai mici decât la CFR Călători.

A doua companie este Softrans, care efectuează curse pe rutele Craiova-București-Constanța (și retur) și Craiova-București-Brașov (și retur). De la București la Constanța plătești 40 de lei, în comparație cu tariful practicat de concurentul de stat (60 de lei). Cu 70 de lei, un călător din Craiova pate circula în condiții mai mult decât decente până la Constanța.

Softrans a introdus în 2014 primul tren cu ramă electrică din România, care poate circula fără probleme cu 160 km/h. O a doua variantă a lui Hyperion, cum a fost botezat trenul, poate rula și cu 200 km/h. Deocamdată, aceasta ar fi inutilă, întrucât infrastructura de transport nu permite rularea cu astfel de viteze „amețitoare”.

Ceea ce este cu adevărat îmbucurător e că trenurile de acest tip au fost construite la Craiova, nu în străinătate. Deși costul de producție al unuia nu este exagerat (circa 5 milioane de euro), CFR Călători preferă să cumpere din țări străine. De xemplu China.

Să revenim la tarifele de călătorie, la clasa a doua, și să le comparăm cu cele ale CFR Călători. Mai întâi vorbim de Regio Trans.

• Brașov – București: 24,2 lei (tren Regio): | CFR: 24,2 lei (tren Regio), 48,9 lei (tren InterRegio)
• Brașov – Constanța: 65,2 lei (Regio, InterRegio) | CFR: 79,9 lei (InterRegio)
• Brașov – Iași: 49 lei (Regio, InterRegio), 30,5 lei pentru tineri până la 26 de ani | CFR: 104,55 lei (Regio), 127.15 (InterRegio)
• Iași – Roman: 15,5 lei (Regio) | CFR: 15,5 lei (Regio)
• București – Constanța: 41 lei (InterRegio) | CFR: 60 lei (InterRegio)

Regio Trans are, însă, un mare punct nevralgic, pe care nu-l poți trece ușor cu vederea. Secțiunea lor de contact e la pământ, iar linia telefonică disponibilă pe site e mai mereu blocată. Nu știu dacă acest lucru se întâmplă din cauză că sună lumea în draci sau din alt motiv.

M-am chinuit două zile să iau legătura cu ei pentru a afla ce tarife au pentru rutele pe care operează. Singura modalitate de a le afla este formularul de contact de pe site, însă s-ar putea să nu obții ceea ce te interesează în timp util.

Ajungem și la Softrans.

• Craiova – București: 40 lei | CFR: 60 lei
• Craiova – Constanța: 70 lei | CFR: 108,8 lei
• Craiova – Brașov: 55 lei | CFR: 76,1 lei
• București – Constanța: 40 lei | CFR: 60 lei

Aerul condiționat e întotdeauna „cu o condiție”

Alt serviciu care intră în categoria „opționale” este aerul condiționat din vagoane. Eu am o baftă rară de a primi bilet cu loc în singurul vagon fără aer condiționat. Nu mi s-a întâmplat o singură dată.

Vagonul-restaurant e o bodegă penală

Dacă pleci la drum lung, nu te lăsa pe mâna vagoanelor-restaurant! Aici găsești gemul de mâncare pe care acasă ai refuza-o cu îndârjire. La ce bun să dai și bani pe o omletă făcută cu ouă din găini „stresate” ori pe cartofi prăjiți în ulei searbăd?

Cam asta găsești în trenurile CFR de pe rutele interne în materie de preparate culinare. În rest, ți se oferă pe ici pe colo câte un sandviș, napolitane cu cacao, chipsuri, sărățele, apă plată și bere la prețuri exorbitante. Cafeaua care se vinde în trenuri e cel mai oribil lucru pe care l-am gustat vreodată.

WiFI-ul e un serviciu de tot rahatul

CFR Călători a introdus în luna mai a acestui an internet gratuit WiFI în două trenuri care merg spre Litoral. Privații au acest serviciu de mai mulți ani, deci putem spune că operatorul de stat e din nou cu un pas în spatele concurenților. Chiar și așa, mulți au apreciat că CFR s-a dat pe brazdă, chiar și în ceasul al XII-lea.

Numai că, și de data aceasta compania de stat dezamăgește publicul călător. Serviciul WiFI din trenurile spre mare e de tot rahatul atunci când 20-30 de călători se înghesuie pe aceeași „țeavă” cu tine.

Deși au declarat că pasagerii vor avea parte de internet gratuit de mare viteză, indiferent de numărul utilizatorilor, aplicația se blochează din cauza afluxului de utilizatori. Am pățit-o și eu. Ce să fac, dacă n-am spus încă „bye, bye WiFI”? Serviciul e asigurat gratuit de Orange, deocamdată pe rutele București – Constanța și retur, în trenurile IR 1585 și 1586, și București –Buzău și retur, în trenurile IR 1559 și 1558.

Și un plus pentru CFR Călători

Conform statisticilor, transportul cu trenul este al doilea cel mai sigur din lume, după cel cu avionul. Excepție fac anii în care au loc tragedii aviatice de răsunet. De exemplu, cel mai negru an al aviației civile, din istoria recentă, este 2001. Nu mai puțin de 4.140 de oameni au pierit în urma a 200 de accidente. Cifrele sunt atât de ridicate, întrucât au fost luate în considerare și victimele de la World Trade Center din 11 septembrie 2001.

În medie, într-un an sunt raportate 0,001 decese la milionul de zboruri. Pe calea ferată, media europeană este undeva sub un deces la un milliard de kilometri parcurși.

În 2014, în România au avut loc 185 de accidente pe căile ferate, în urma cărora 225 de persoane și-au pierdut viața. Datele au fost publicate de Comisia Europeană, în urma studiilor Eurostat, compania care furnizează date statistice pentru țările UE. Însă, statisticile pot fi și mai bune în România, „datorită” (sau din cauza) faptului că viteza medie de rulare a trenurilor e sub 50 km/h. Fie vară, fie iarnă.

Fiindcă nu mă dau în vânt după articole negative, voi reveni cu un text în care voi încerca să identific cel puțin nouă motive pentru care merită să mergi cu trenul în România. Puțintică răbdare! 🙂