Când telefonul tău mobil rulează enervant de încet, îi faci un upgrade de soft ca să meargă mai bine. Dacă mașina ta de zece ani dă semne de îmbătrânire, schimbi componentele care o fac greu de folosit și, gata, e din nou pe roți! În aceeași manieră, corpul uman poate primi funcțiuni care să-i permită să experimenteze noi simțuri.
Doamnelor și domnilor, asta înseamnă să fii cyborg, un concept care începe să prindă avânt în acest secol. Surprinzător, cyborgismul își propune să-i aducă pe oameni mai aproape de a animale decât de mașinării, nu folosind tehnologia, ci transformând corpul uman în tehnologie.
Acesta a fost mesajul central al prezentării făcute la București de primul cyborg recunoscut oficial de pe planetă, britanicul Neil Harbisson, în cadrul expoziției internaționale Internet&Mobile World de la Romexpo. Am explicat aici ce este cyborgismul și la ce folosește el, azi mă concentrez pe omul Neil Harbisson, care continuă să se transforme cu ajutorul tehnologiei pentru a cuprinde cât mai mult din lumea care îl înconjoară.
Cred că sunteți de acord cu mine că suntem dependenți de tehnologie, pe care o folosim 24/7 ca să ne ușurăm viața sau ca să ne-o facem mai plăcută. În general, pentru a atinge acest obiectiv avem nevoie de un gadget, de un dispozitiv. De exemplu, ca să ne deplasăm mai repede dintr-un colț în altul al planetei folosim avioanele.
Ca să observăm animalele în sălbăticie luăm barca cu motor și binoclul și ne ducem până în cuibul lor. Ca să vedem noaptea dezvoltăm tot felul de dispozitive care să ne lumineze cărarea. Dar dacă n-am mai intra noi cu bărcile noastre cu motor în habitatul natural al vietăților pământului sau dacă n-am mai crea becuri ori stâlpi de iluminat?
„De mii de ani ne distrugem planeta și ne-o transformăm cum ne place nouă. Noi am schimbat planeta și cred că este greșit, cred că ar trebui să ne proiectăm pe noi pentru a supraviețui. În loc să creăm lumină artificială, spre exemplu, ar trebui să avem cu toții vedere nocturnă, ca să vedem când este întuneric. Să încetăm să mai consumăm energie pentru a crea lumină artificială pentru a vedea.
Deci, când va fi noapte, orașele vor fi complet întunecate, dar noi vom putea să vedem. De exemplu, iarna să nu mai folosim radiatoare, ci să fim capabili să ne controlăm noi înșine temperatura, ca să nu mai consumăm așa de multă energie creând aer rece când e cald sau aer fierbinte când e rece”, a spus Neil Harbisson, invitat special la IMWorld 2017.
Primul om recunoscut oficial ca cyborg crede că omul trebuie să-și adauge noi simțuri sau organe, pe care le au deja alte specii cu care împarte planeta. Astfel va putea să înțeleagă mai bine ceea ce-l înconjoară. Asta îl va apropia mai mult de natură și de animale, nu de mașinării. De exemplu, spune Neil, de ce să nu fim capabili să vedem în infraroșu sau să simțim ce spun alți oameni în gând?
Aceste lucruri sunt posibile, pentru că el le-a experimentat deja. Din 2004 trăiește cu o antenă înfiptă în craniu, care îi permite să audă culorile și să primească imagini și senzații din orice colț al planetei. A creat acest dispozitiv fiindcă s-a născut cu o afecțiune care îl împiedica să vadă culorile.
Viața lui era doar în alb și negru, motiv pentru care și-a transformat corpul pentru a fi în rând cu lumea. Acum, oamenii din jurul său nu-l văd ca pe unul de-al lor, ci ca pe un cyborg. „Da, sunt cyborg, și vă încurajez și pe voi să deveniți cyborgi. Nu cred că asta vă va izola de realitate, ci, dimpotrivă, o veți cunoaște mai bine”.
Simfonia culorilor
Fiecare culoare are o frecvență, la fel ca sunetele. Antena din craniul său îi permite să o perceapă pe fiecare după sunet. A memorat fiecare ton al culorilor din jurul său, astfel încât le distinge după intensitatea sunetului pe care acestea o emit.
Când trebuie să se îmbrace, deschide dulapul și își apropie antena de fiecare articol vestimentar pentru a-i auzi culoarea. Astfel își creează ținuta pe care vrea să o poarte în acel moment al zilei. Însă dispozitivul său îi transmite în permanență date despre culorile din jur.
„Nu mă deranjează să aud tot timpul culorile de care mă lovesc. E ca și mirosul. Nu e un sentiment pe care îl poți suprima, el te urmărește oriunde te duci”, a spus Neil.
Casa lui e un curcubeu
Și-a vopsit camerele în culori vii, țipătoare, pentru a-și crea mediul propice pentru o simfonie a culorilor. Pereții sunt de un albastru deschis, obiectele de decor, precum șemineul, sunt de un galben aprins, iar podelele sunt roșii.
De fapt, spune Neil, roșul este cea mai prietenoasă culoare, datorită intensității scăzute. Violetul e cel mai deranjant, în timp ce albul și magenta sunt imperceptibile, fiindcă nu au frecvențe. Dormitorul său e violet, roz și turqoise, iar bucătăria e violet, o culoare care îl ține mereu „în priză, mereu alert”, după cum mărturisește.
Capacitatea de a auzi sunetul produs de fiecare culoare îi permite să compună muzică. „Cel mai mult îmi place să merg în supermarketuri, unde e o avalanșă de culori. Fructe, legume care au culori vii și pe care le ascult pe rând și astfel pot să creez o simfonie a culorilor. Când mănânc, aud multe tonuri, ceea ce îmi permite să compun muzică cu ajutorul mâncării. Atunci când pun mâncarea în farfurie, eu de fapt mănânc melodii.
Chiar colaborez cu un restaurant din Barcelona, unde poți să asculți mâncarea. Dacă te duci acolo poți cere să ți se dea un Mozart, o farfurie cu preparate de culori diferite. Pe măsură ce rotești farfuria cu ajutorul dispozitivului pe care l-am creat (Cromaphone) poți asculta muzica marelui compozitor. Sau poți cere un desert Lady Gaga, dacă vrei”, a spus Neil.
Neil Harbisson are 34 de ani. Împreună cu Moon Ribas, prietena și colega lui, a fondat Cyborg Foundation, o organizație care încurajează oamenii să-și transforme corpurile cu ajutorul tehnologiei pentru a deveni, ei înșiși, tehnologie.
De când mă știu, eu am vrut să înțeleg ce gândesc femeile. Sincer. Mi-aș dori să creeze cineva o aplicație care să fie capabilă de acest lucru. I-am spus lui Neil asta, iar răspunsul lui m-a speriat. „Nu suntem departe”.
Foarte interesant. Am ajuns la o noua etapa a evolutie? Predator ? Man -v- Machine ?
Probabil că da. De fapt, cu siguranță am ajuns acolo. Dar nu e o luptă împotriva mașinilor, ci o transformare a omului cu ajutorul mașinilor, pentru a nu mai depinde de ele.