Am fost tentat să le spun, dar m-am gândit că ar suna cam ciudat. Știți, luați-vă și voi un pat nou, că ăla scârțîie ca dracu’! Nu, nu se cade. Și tocmai pentru că nu se cade, trebuie să-i mai suport. Păcat, că aveau niște reduceri mișto la somproduct.ro.

Uite, asta este una dintre chestiile care mă deranjează la culme: când doi fac sex la ei acasă și tot blocul trebuie să le fie martor. Noi (noi oamenii, mă refer) avem din principiu o problemă în a trasa o linie clară de demarcație între ceea ce ne face nouă plăcere și disconfortul creat celorlalți.

E clar că din patul lor se aud altcumva gâfâielile ei și scârțâitul aproape ritualic al patului. E o simfonie acolo, care întregește tabloul aproape rubensian în care se desfată doi oameni care pun în împreunarea lor toată frustrarea de peste zi. E modul lor sublim de a încheia o zi de căcat. Dar, e clar, le trebuie un pat nou.

Sunt martor la acest ritual aproape zilnic (nu-s voyeurist, n-am încotro). Singura mea consolare e că durează puțin – maximum 30 de secunde. Nu știu cine e de vină, cine a greșit, dar cam slabă consolarea după o zi grea de muncă.

Doar ea savurează momentul, pe el nu-l auzi. Parcă n-ar fi acolo, dar e că nu se poate să zdruncine singură patul în asemenea hal. Patu-i vechi, bârlădenic, probabil de pe vremea bunicii. Cred că au tăblie la el, lipită de perete, că lovește ceva în zid de zici că dau jos tencuiala.

Nu cred că i-am întâlnit vreodată față în față, dar știu ce fac vecinii mei de sus cu ultimele lor 60 de secunde ale zilei care se încheie. Cred că e deja o relație între noi. Poate într-o zi o să-mi ceară, el, o cheie de 14. Sau poate ea un plic de zahăr brun. Cine știe?

Până atunci le recomand un pat nou, care nu scârțâie.

Aveți și voi povești din astea? Păi, să le auzim!

Credit foto: Toa Heftiba/UNSPLASH

Te-ar putea interesa și: