Se întâmplă lucruri în România care continuă să mă uimească la culme. Unul dintre ele este avântul Poștei Române, o companie intrată în rebranding, cu un management nou, care a înregistrat profit în 2014 și 2016. Anul 2017 se anunță la fel de profitabil, dacă nu intervine ceva neașteptat. Poșta Română este, însă, o companie care oferă servicii la nivelul secolului trecut și, cu toată opoziția celor care o conduc, nu-mi pot schimba părerea. Ăsta e paradoxul suprem: să ai profit, dar să fii înjurat la foc continuu pentru ceea ce oferi la ghișeu. Am găsit și explicația și ea este una cât se poate de simplă.
Poșta Română și-a diversificat serviciile, vinde polițe RCA pe propriul site (Broker de Asigurare Poșta Română), a lansat MyPostal Card, o aplicație de mobil prin care orice poză făcută cu telefonul poate deveni o vedere, încasează orice factură prin intermediul unui mandat poștal special și urmează să instaleze ATM-uri în oficii. E clar că noua conducere are viziune, dar succesul din ultimii trei ani nu se datorează managementului. Explicația e alta și ține de faptul că la marile licitații organizate de instituții de stat, Poșta Română e mereu acolo. Și nu doar atât, le și câștigă. În ultimii trei ani, compania a câștigat contracte cu statul în valoare de aproape 250 de milioane de lei pentru niște servicii pe care orice firmă de curierat le-ar fi putut oferi. Departe de mine gândul de a susține că aceste contracte au fost cu dedicație, că nu am probe, dar ele se înscriu în strategia statului român de a resuscita o companie care a fost prejudiciată grav de managementul defectuos de după 1990.
Aceste contracte au picat foarte bine pentru Poșta Română, aflată în colaps financiar în perioada 2009-2012. Primul demn de menționat este acela atribuit în martie 2014 de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru furnizarea de servicii poștale de colectare, sortare, transport și livrare la destinatari a trimiterilor poștale. Adică veștile alea proaste cum că ai bani de dat la stat, vin de la ANAF în plicurile Poștei. E vorba de un contract-cadru, valabil patru ani, în valoare de 157,1 milioane de lei. Compania a câștigat contractul în detrimentul Poșta Atlassib Curier Rapid.
În septembrie 2014, Poșta Română și-a mai adjudecat un contract bănos, de data aceasta încheiat cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Atunci s-a semnat pe patru ani pentru livrarea celor peste 13,6 milioane de carduri de sănătate ale asiguraților români. Contractul-cadru are o valoare de 37,5 milioane de lei.
În iulie 2015, Poșta Română și eMAG au semnat un parteneriat pentru livrarea coletelor celui mai mare magazin online din România. La început, eMAG a avut ghișee dedicate doar în două oficii poștale (Târgoviște și Buzău), însă numărul acestora a crescut de la an la an. În cursul zilei de miercuri, 29 noiembrie 2017, Poșta Română a anunțat că a livrat de Black Friday peste 120.000 de colete în numele partenerului său eMAG. Cifra, de trei ori mai mare față de anul trecut, este impresionantă și arată, pe de o parte, apetența românilor pentru sărbătoarea reducerilor, iar pe de altă parte, expansiunea inegalabilă a magazinului online. „Numai în Bucureşti am livrat aproximativ 35.000 de produse. Este un semnal foarte bun, care ne arată creşterea interesului pentru serviciile Poştei Române în mediul urban. Am atins un vârf de livrări de 15.000 pe zi. În numai 6 zile, în jumătate din timpul dedicat campaniei, oficiile Poştei Române au livrat 98% dintre comenzile primite”, se arată într-un comunicat semnat de Elena Petrașcu, directorul general al Companiei Naționale Poșta Română.
Nu avem date referitoare la contractul cu eMAG, iar acest lucru se datorează faptului că retailerul nu le-a făcut publice până acum. Emag e un privat și nu e obligat să dea socoteală poporului. Poate doar Fiscului.
În septembrie 2017, Poșta a mai dat o lovitură. De data aceasta firmei Fan Curier, căreia i-a suflat un contract de 36,9 milioane de lei atribuit de Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS), o instituție de stat care are nevoie de un operator pentru livrarea permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare la domiciliul titularilor. Contractul e valabil patru ani, iar în acest timp compania trebuie să livreze cel puțin 600.000 de plicuri (cel mult 6 milioane de plicuri). Bun așa. Poșta Română a zis prezent.
Ultimul, dar nu cel mai lipsit de însemnătate, este cel încheiat cu Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR, altă companie cu mari performanțe). În această lună, Poșta Română a anunțat că în următorii doi ani va asigura, alături de Zipper Services, servicii de imprimare, anvelopare și distribuire de procese verbale de contravenție transmise de CNAIR. Deci, amenzile pe care le iei în trafic vin tot în plicurile Poștei, care va încasa 13 milioane de lei pentru aceste servicii.
Foarte bine, Poșta are nevoie de bani pentru a se redresa, însă această companie nu investește în oameni. A închis o serie de oficii poștale, cu precădere în zonele rurale, și se confruntă cu deficit de personal chiar și la orașe. E clar, Poșta are de muncă, dar volumul sarcinilor nu conduce la îmbunătățirea imaginii companiei care are 155 de ani de activitate. Contractele și parteneriatele pe care le încheie pe bandă rulantă nu sporesc deloc calitatea serviciilor de la ghișeu, iar asta văd de fiecare dată când merg într-un oficiu. Azi, un angajat al Poștei vinde timbre, primește și elibereză colete, încasează facturi, face abonamente la ziare sau de internet și telefonie, vinde bilete la concerte și spectacole, etc. În plus, el trebuie să facă față programului de lucru și unei mulțimi furioase când la ghișeu se face o coadă kilometrică. Mai trebuie să zâmbească și să se poarte frumos, deși poate vreme de două-trei ore nici nu-și ridică fundul de pe scaun.
Acest tip de management e preluat de la marile corporații, pe care guvernul le tot înjură azi. Și la OMV Petrom e așa, angajații firmelor care administrează stațiile de carburanți fiind obligați să facă de toate: să vândă de la iaurt la carburanți, să încaseze facturi, să facă asigurări auto, să vândă roviniete, sandvișuri și cafele, să facă facturi pentru carburanții vânduți, să facă inventar în fiecare zi, să vândă napolitane la ofertă, deși ele sunt la suprapreț. În plus, mare parte din produsele nonpetrioliere care nu se vând sunt imputate managerilor acestor firme, care le plătesc din buzunarul lor.
Dar conducere Poștei Române se laudă cu rezultate financiare de excepție, obținute, în mare parte datorită unei strategii guvernamentale cu cântec. Iată rezultatele din ultimii trei ani!
Anul 2014 a fost primul cu profit la Poșta Română, după alți cinci cu pierderi masive. Compania a încheiat anul cu un plus net de 22,8 milioane de lei.
Anul 2015 ar fi trebuit să fie tot pe plus, dacă Poșta nu era amendată de Consiliul Concurenței (33,1 de milioane de lei). Amenda a fost acordată pentru că Poșta nu și-a îndeplinit niște obligații impuse de Consiliu în urma unei investigații din 2010. Atunci, Consiliul Concurenței a constatat că Poșta Română a acordat, în mod discriminatoriu și lipsit de transparență, „condiții contractuale favorabile în raport cu concurenții săi” companiei Terradox. Nu intru în amănunte, ți se zburlește pielea. Și nu face obiectul articolului de față. Cert este că din această cauză compania a înregistrat o pierdere de 30 de milioane de lei.
În 2016, însă, Poșta Română a încheiat pe plus din nou (17,2 milioane de lei brut).
În prima parte a anului în curs, Poșta stă și mai bine, având un profit operațional brut de 20,9 milioane de lei (primele șase luni).
Poșta Română e o companie deținută de statul român, prin Ministerul pentru Societatea Informațională (75%), și de Fondul Proprietatea (25%).
Leave a comment