Președintele Iohannis și politica (dracului) capului plecat. De ce v-a „trădat” președintele vostru

Klaus Iohannis și David Cameron. Credit foto: presidency.ro

Share This:

Din 1990 încoace nu puteți spune că am avut președinte. Fel de fel de măscărici s-au urcat pe jilțul puterii, firește, cu concursul nostru, al celor mulți. Unii ar spune că și proști. Da, până la urmă cu toții ajungem să ne simțim așa, când realizăm că ne-am tras-o singuri. Scriu aceste rânduri după ce am digerat, cu greu, ceea ce tocmai s-a semnat la Bruxelles de președinții și premierii statelor UE, în frunte cu onor președintele nostru, Klaus Werner Iohannis. Mulți dintre voi ați privit acest act ca unul de trădare, de subminare a intereselor românilor care muncesc în afara granițelor țării, mai exact în UK. La Bruxelles a fost mai mult decât atât, căci nimeni nu s-a dus acolo ca să-și vândă țara ori, din contră, să obțină ceva pentru propriii cetățeni, ci ca să pupe în dos Marea Britanie și să-i facă pe plac lui Cameron, ca să n-o scoată cu de-a sila din Uniune. Englezii au cerut, iar restul lumii (europene) a dat. Ce au dat liderii UE de la „ei” va afecta popoarele mărunte ca al nostru, un ghimpe în coasta Europei, un purice pe botul îmblănit al Uniunii. Dar haideți să vedem ce a cedat Iohannis!

Abia întors în țară după summit, președintele Iohannis ne-a prezentat tuturor, într-o manieră victorioasă, concluziile la care au ajuns mai marii Europei „unite”. Așa am aflat că cetețenii tuturor statelor membre, printre care și românii, vor fi privați de o serie de ajutoare sociale, pe care englezii le acordă cu prea mare lejeritate oricui se aciuează în Regat. Să-l lăsăm pe președintele Iohannis să ne explice.

„Marea Britanie va putea beneficia de un mecanism de salvgardare care va limita accesul cetăţenilor UE la o categorie restrânsă de prestaţii sociale necontributive, prestaţii specifice numai pentru Marea Britanie. Mecanismul este nediscriminatoriu, aplicabil tuturor cetăţenilor Uniunii şi are un caracter excepţional. Va putea fi aplicat pe o perioadă limitată de timp de maxim 7 ani. Cetăţenii români care lucrează deja pe piaţa muncii din Marea Britanie nu vor fi afectaţi de acest mecanism. Acesta priveşte doar eventualii lucrători care vor intra pe piaţa muncii din Marea Britanie după intrarea în vigoare a mecanismului. Dar şi aceştia îşi vor recupera accesul la aceste prestaţii gradual pe parcursul unei perioade de patru ani. Noi ne-am implicat foarte mult în această chestiune şi suntem foarte bucuroşi că negocierile au dat acest rezultat”, a declarat președintele Iohannis.

Mai mult, copiii rămași în România, dar ai căror părinți muncesc legal în Marea Britanie, nu vor mai primi alocații de la statul englez după 2020. Sau vor primi, însă acestea vor fi diminuate. Ne lămurește tot Iohannis. „Şi în acest caz decizia are un caracter nediscriminatoriu şi ţine cont de diferenţele dintre statele membre. Marea Britanie va putea aplica indexarea pentru cererile de alocaţii care vor fi prezentate după intrarea în vigoare a mecanismului. Este important că pentru lucrătorii stabiliţi în Marea Britanie care primesc deja alocaţii pentru copiii rămaşi acasă indexarea se va putea aplica doar începând cu anul 2020”.




Chiar dacă veți râde sau mă veți înjura, eu nu văd nici o trădare aici. Ceea ce face Marea Britanie este o încercare de a-și proteja propriii cetățeni de „invazia” de mână de lucru slab plătită, dar care beneficiază de prestații sociale care împovărează bugetul țării. E drept, englezii se folosesc de șantaj pentru a-și atinge scopul, acela de a-și negocia, din nou, un statut privilegiat în Uniunea Europeană. Este exact ce aș fi făcut și eu dacă aș fi fost premierul Marii Britanii. Dar nu sunt, și nici nu voi fi, dar dacă aș fi prim-ministrul sau președintele României aș lua măsuri similare de protejare a intereselor conaționalilor mei. Aș interzice vânzarea terenurilor agricole și pădurilor către străini, aș impune condiții drastice de acces la fondurile de vânătoare, iar celor care au firme sau mari companii în România le-aș controla veniturile și profiturile, astfel încât să nu le scoată din țară.

Încercați să gândiți macro, nu vă rezumați doar la universul vostru mic, serviciu-acasă, salariu-potol. Toate astea există pentru că lucruri care depășesc sfera noastră de înțelegere se petrec la cel mai înalt nivel. Toate statele membre prezente la acest summit au avut de câștigat la Bruxelles, cel puțin temporar. Doar Marea Britanie nu e încă sigură că a ajuns la cașcaval. Peste patru luni (23 iunie), această țară, acest „imperiu” financiar și demografic, va trece prin focurile referendumului popular, care va decide soarta insulei. Miza acestui summit a fost aceea de a lua o decizie politică de menținere a Regatului Unit în UE. Semnalul care răzbate de după întâlnirea de la Bruxelles este că toți liderii europeni tremură doar la gândul că UK ar putea ieși din combinație. De ce? Haideți să vedem ce ar pierde românii dacă Marea Britanie ar ieși din acest club! Păi, în primul rând, veți intra cu pașaport și viză în această țară. Condițiile de acces pe piața muncii vor fi la fel de grele ca și cele din Statele Unite ale Americii. Vi se pare că e o mare pierdere alocația de 81 de lire pe lună? O să pierdeți toate beneficiile și prestațiile sociale din această țară, dacă Anglia iese din UE. Vi se va restricționa și mai mult accesul la un job bănos, iar cei care sunteți de un an-doi în UK nu veți mai obține niciodată cetățenia. În aceste condiții, englezilor le va fi mai ușor să vă „taie aripile”, căci nu mai sunt sub umbrela UE, nu mai recunosc nici un fel de tratat comun. Adio, liberă circulație și weekend-uri de shopping! Scopul și durata vizitei nu-i vor mai interesa pe britanici și vă vor respinge pe capete cererile de viză. Iată de ce Iohannis a catalogat rezultatul de la Bruxelles drept o victorie pentru români. Citesc presa internațională și mă minunez. Știți câte publicații străine se plâng că englezii taie ajutoarele sociale și alocațiile cetățenilor străini? Nici una. Nimeni nu plânge după reducerea prestațiilor sociale. Italienii, francezii, spaniolii, polonezii (mulți) care trăiesc în UK au alte probleme la care să se gândească. De exemplu la asta, că ieșirea UK din UE va crea un tsunami în Europa. Scoțienii sunt déjà deciși să rămână în UE, cu sau fără Marea Britanie, ceea ce înseamnă că această țară se va rupe și ea de Regat prin referendum.

O astfel de decizie a Marii Britanii sperie cel mai mult Germania, care se vede abandonată în fața noii crize europene, explozia de imigranți din Orientul mijlociu. Olanda ar putea spune și ea pas Uniunii, sufocată de numărul mare de refugiați din țările cuprinse de război. Dintr-o dată, spațiul Schengen, al liberei circulații a cetățenilor din UE, devine nefuncțional. Odată cu prăbușirea lui se vor ridica bariere de nesurmontat chiar între statele membre. Cu hotarele închise și cu armatele pe granițe, cine mai vrea să fie membru al unei alianțe muribunde, dar care a cheltuit zeci, poate sute, de miliarde de euro tocmai pentru deschiderea lor? Dacă UE se dezintegrează, pe cine va alege SUA drept partener în Europa? Pe Anglia? Pe Germania? Pe România sigur nu. Ce se va întâmpla cu noi, românii, blestemați să ființăm la granița de est a continentului? Cum vom mai trage Republica Moldova după noi, dacă vom rămâne cu izmenele-n vine? Ne vom întoarce fața către Rusia după ce vom cânta prohodul Uniunii Europene? Cât de mult trebuie să ne plecăm capul în fața Moscovei pentru a ne cumpăra protecția și, într-un final, viitorul copiilor noștri?




E o vorbă pe care am auzit-o des în anii 90. „Capul plecat sabia nu-l taie”. E una dintre cele mai mari tâmpenii pe care le-am auzit vreodată. Tocmai atunci când îl pleci, când îl pui pe eșafod, ți se retează mai ușor. Aici, însă, nu e vorba de tăierea capului, ci de a fi umil în fața celor mari și tari. După 1990, noi am fost mai mereu umili. Abia scăpați de comunism, unde am mers cu capul în pământ, căci un bocanc prea vârtos ne strivea obrazul, am ales să ni-l plecăm în fața Occidentului. Cei care ne conduc de 26 de ani spun că poziția capului plecat e singura alegere deșteaptă pentru a ajunge să ne înfruptăm de la masa bogaților. Curios e că, până acum, nu facem decât să ciugulim doar ce cade de la masa lor. Din când în când, o mai luăm și sus, pe sub masă, ca să nu uităm cine ne e stăpân.

PS. Nu sunt un simpatizant al lui Klaus Iohannis, nu l-am votat în noiembrie 2014. Nu l-am votat nici pe Victor Ponta. Nici unul, nici altul nu sunt demni de votul meu, de România în care vreau eu să trăiesc.

Be the first to comment on "Președintele Iohannis și politica (dracului) capului plecat. De ce v-a „trădat” președintele vostru"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.