E o fabulă a lui Esop (Băiatul care a strigat: „Lupul!”), pe care i-o citesc des fiului meu. Îi place și mă „instigă” la lectură pentru că vrea să prindă cioaca. De ce minte băiatul, de ce exagerează și pune pe toată lumea pe jar, ce înseamnă să ajungi un om lipsit de încredere…

Personaj de fabulă e și doamna Firea, care a dat dispoziție să se închidă toate școlile și grădinițele din București. Și ea a strigat „Lupul!”. De două ori până acum. Lupul e viscolul, urgia de afară, pe care, oricât de mult m-am chinuit s-o întâlnesc, nu am reușit. Anunțuri precum cele ale doamnei Firea sunt povești de speriat copiii.

„Eu prefer să venim întotdeauna cu măsuri de prevenţie. Prefer să se spună că am fost uşor-uşor prea alertaţi decât să numărăm victime”, a fost justificarea doamnei primar general.

Mă iertați, dar ăsta nu e viscol, e o bagatelă. Iar copiii nu merg la școală pe jos, nici dacă sunt de liceu. Îi duce și pe ei cineva cu mașina, un metrou, un tramvai sau un autobuz. În realitatea, doamna Firea nu a vrut să aibă probleme. N-a vrut să se complice. Traficul auto e infernal în București când a vreme frumoasă.

Pe ninsoarea asta ar fi fost blocat complet. Doamna Firea a încercat să se protejeze pe ea, nu pe copiii voștri. N-a vrut să fie pusă la zid pentru „revoluția din trafic”, promisă în campanie. A preferat să fie luată la mișto pentru că e precaută.

Totuși, oamenii au intrat pe contul ei de socializare să-i mulțumească pentru înțeleapta decizie de a-i ține pe copii acasă. A primit mulți pupici doamna Firea. Și flori virtuale. Și cățeluși veseli nevoie mare. Concluzia e că „Un om politic trebuie să ia decizii ferme atunci când situația o impune”. Da, trebuie să ia decizii ferme când situația o impune. Pot să confirm, a fost o decizie fermă, dar nu sunt prea sigur că se impunea.

Mesajele astea nu provin de la postacii domniei sale. Oricât de „popular” ai fi, câți postaci poți avea? Și nu e nimic rău ca un om politic să aibă admiratori, cum nu e nimic rău să admiri un om politic. Nu, nu, trebuie să fie altceva aici. Pupicii, inimioarele, cățelușii cu flori în gură și mulțumirile sincere îți arată în ce lume paralelă trăiesc acești oameni.

Ei n-au copii la grădiniță sau la școală. Sau dacă au, nu au un job la care trebuie să ajungă. Dacă au și una și cealaltă, au găsit cumva o soluție să renunțe la una dintre ele.

Cel mai probabil la job. Sau au bunici, bone care să le suplinească absența. De „viscolul” ăsta, doamna Firea a organizat, probabil, una dintre cele mai mari „excursii” pentru bunicii de copii cu domiciliu în București.

Unii veți spune, poate, că grădinița și școala nu sunt locuri în care îți abandonezi copiii ca să ajungi tu la serviciu. Că sunt lucruri mai importante decât slujba, cariera și banii. Cu siguranță, copiii sunt.

Copiii voștri, ai mei, ai vecinilor, chiar și ai doamnei Firea. Dar dați-mi voie să mă îndoiesc că Gabriela Firea s-a gândit la ei. Că i-a pus pe ei pe primul loc, și nu imaginea ei de primar responsabil. Și neconflictual.

Citește și:

Ce soluții are Primăria Capitalei pentru elevii care stau acasă pe durata viscolului

Ajutați-mă să găsesc cea mai bună pizza din București!