Nu știu cum să vă traduc termenii Fashionable disability decât mot a mot, și anume dizabilitate la modă. Deși pare ciudat, despre asta e vorba în cele ce urmează. Cel puțin asta a reușit să facă din propriul handicap Christophe Debard, un francez ingenios pe care l-am cunoscut la TEDx Bucharest.
O să vă spun povestea lui, însă mai întâi de toate trebuie să vă fac o mărturisire. Aceea că, în toată viața mea de până acum, nu am făcut nici măcar o oră de voluntariat. Sigur, am muncit ani buni fără să primesc vreo răsplată, dar pe care am căutat-o mereu. Am considerat întotdeauna că orice activitate trebuie răsplătită într-un fel sau altul, însă e pentru prima oară când am înțeles că recompensa care n-are o componentă financiară este însutit mai mare.
Mai mult, n-am înțeles niciodată ce-i determină pe oameni să devină voluntari și, mai ales, cum reușesc să-și lase joburi, să dea cu piciorul unor cariere pentru a schimba mentalități și a duce o luptă de uzură în cauze aparent pierdute. Apoi, Christophe Debard mi-a întărit convingerea că sunt două motive pentru care un om creator ar face asta. Unul, pentru că e bun prin definiție și vrea să-i ajute pe cei din jur; al doilea, pentru că a fost inspirat de propria suferință să deschidă porți la care mulți nici n-a îndrăznit să bată. Personal, cred că amândouă fac casă bună.
Și, totuși, nimic nu te inspiră mai mult să rupi bariere și să inovezi decât propria suferință, iar Christophe Debard, șeful laboratorului de inovații Toulouse ProtoSpace al companiei Airbus, știe ceva despre asta.
La 12 ani a fost diagnosticat cu cea mai comună boală a omului modern – cancerul. Un an mai târziu a fost nevoit să accepte amputarea piciorului drept, pentru a scăpa cu viață. El, copilul de 13 ani, avea atunci toate motivele să întoarcă spatele vieții fiindcă nu avea maturitatea necesară să ducă pe umeri o asemenea povară. Mai mult, atmosfera din familie era apăsătoare, total nepotrivită pentru lupta crâncenă care-l aștepta. Însă, s-a întâmplat cel mai improbabil lucru.
„Ați putea gândi că asta a fost ceva groaznic. De fapt, pentru mine a fost tocmai opusul. Este, poate, cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viață. Îmi amintesc când doctorul a venit în salonul meu și mi-a spus că am cancer. Mi-a fost frică de cuvântul cancer, mi-a fost frică să sufăr, mi-a fost frică de tratament, mi-a fost frică să-mi pierd părul. Dar, am început să mă uit în jur, la părinții mei și, în special, la mama mea. Cred că în acel moment ei i-a fost și mai frică decât mi-a fost mie. Și m-am simțit vinovat, fiidcă mi-am făcut mama să sufere. Și dacă a fost vina mea, trebuia să schimb lucrurile”, a dezvăluit Christophe Debard la cea de-a 11-a ediție a TEDx din România, care a avut loc în perioada 16-17 noiembrie în Capitală.
Iar primul lucru pe care și l-a propus a fost să o facă pe mama lui să creadă că orice problemă are o rezolvare. Și să-i readucă zîmbetul pe buze.
Christophe Debard: „Mi-a fost rușine cu proteza mea”
Gândirea pozitivă te ajută să treci peste multe neajunsuri. Asta crede acum și Christophe Debard. Însă, în adolescența lui rozul s-a transformat repede în gri. La scurt timp după ce a părăsit spitalul, cu piciorul amputat înlocuit de o proteză „rece și respingătoare”, reacțiile celor din jur au fost, clar, de respingere. Nu mai era deloc tipul cool de dinainte de îmbolnăvire. Societatea n-a știut cum să-l protejeze de cele mai mari frici și nesiguranțe.
„Am dezvoltat o frică de a fi respins. Îmi era rușine cu proteza mea. Mi-au trebuit ani să pot scăpa de această frică, dar așa am crescut mai repede și am învățat că diferența reprezintă o oportunitate”, a spus francezul.
Citește și: Neil Harbisson, the human body upgraded
Citește și: În mintea lui Moon Ribas sau de ce vor oamenii să fie cyborg
Ca adult, Christophe Debard a ajuns să lucreze pentru gigantul francez Airbus, ca system designer. În urmă cu 3 ani a cunoscut o femeie care avea aceeași problemă și care l-a inspirat să schimbe radical look-ul protezei sale.
Era dezagreabil, rece, greu de privit. Lui Christophe i-a fost din nou rușine cu proteza lui, dar această experiență s-a dovedit a fi începutul noii sale vieți. Țelul lui s-a schimbat, fiindcă și-a propus să transforme total aspectul piciorului său metalic, rece și greu de privit.
„Da, suna ca un plan, dar problema e că nu știam nimic despre imprimarea 3D, despre 3D modeling, nimic. Și am făcut cel mai simplu lucru pe care vi-l puteți imagina, ceva ce cu toții suntem capabili să facem. Ceva ce uneori ne e frică să facem sau uităm să facem: pur și simplu am cerut ajutor.”
Și nu a avut nimic de pierdut, fiindcă Christophe Debard a primit ajutor din partea mai multor oameni care au crezut în proiectul său de a face protezele pentru membrele superioare și inferioare mult mai atrăgătoare decât sunt și, dece nu?, să lanseze chiar și o modă.
Cei care i-au sărit în ajutor au fost superiorii săi de la Airbus. I-au oferit acces la laboratorul ProtoSpace, unde producătorul aviatic făcea prototipuri ale diverselor componente utilizate la aeronavele de pasageri. Christophe Debard și echipa sa de voluntari puteau să lucreze în afara programului la dezvoltarea unor componente noi pentru protezele metalice, care să-i facă pe cei care le purtau mândri că le aveau.
„În 6 luni am reușit. Nu-mi mai ascund proteza și cred că am cele mai cool picioare din lume”
Christophe și voluntarii săi nu au realizat un nou model de proteză, ci au conceput un soi de „învelitoare”, o carcasă imprimată 3D care are exact forma piciorului sau mâinii. Realizată din material plastic, ea poate fi dotată cu luminițe sau neoane care strălucesc pe timp de noapte, invitându-i pe cei care o poartă să nu o ascundă, ci să o dezvăluie lumii.
Acum este șeful laboratorului ProtoSpace de la Airbus. Acum un an a început un proiect nou, Humanity Lab, care e susținut de conducerea Airbus. Scopul creării acestei organizații a fost acela de a conecta oamenii care știu care este problema cu oamenii care nu o cunosc, dar care au puterea de a o rezolva.
„Am cunoscut mulți oameni din întreaga lume, cu aceeași pasiune pentru un scop. De asemenea, am descoperit cât de puternic e să lucrezi la un proiect fără să aștepți nimic în schimb. Un alt lucru la care nu mă așteptam deloc a fost acela că oamenii care m-au ajutat în timpul proiectului au venit la mine să-mi mulțumească, fiindcă au fost mândri să poată contribui la ceva semnificativ.”
În loc de concluzii
Circa 1.100 de oameni, câți se aflau duminică după-amiază în aula nouă a Universității Politehnica București, l-au ascultat pe Christophe Debard cu sufletul la gură. La finalul speech-ului a fost aplaudat ca nici un alt speaker. A fost nevoit să revină pe scenă să-și primească al doilea rând de aplauze.
„A fost copleșitor, nu mă așteptam la așa primire. Mă gândeam că vor fi ceva aplauze, dar nu credeam că voi face o astfel de impresie. Sunt măgulit”, mi-a mărturisit Christophe Debard pe holurile instituției, unde ne-am făcut și un selfie.
Și apoi m-am gândit la mine. Un tip simplu, regular guy aș zice, cu preocupări prea mici pentru a avea pretenții că aș putea salva lumea, care scrie despre oamenii care schimbă cursul istoriei și inspiră generații întregi. Cred că uneori e cam târziu să te ridici din canapea și să faci chestii care contează, dar al naibii să fiu dacă nu trebuie să o faci oricum!
Be the first to comment on "TEDx stories: Christophe Debard – Fashionable disability"