Mi-ar fi plăcut să vă pot spune că a fost bine. Aș fi vrut să scriu un text care să vă stârnească măcar pofta, dacă nu invidia, că n-ați ajuns încă să vedeți „minunea” anului pe care tocmai îl încheiem. Regret nespus că vă dezamăgesc, dar în cele ce urmează o să vă spun de ce consider că am pierdut 135 de minute din viață urmărind ultimul film din seria Star Wars.

Episodul 7 din Războiul Stelelor mi s-a părut a fi episodul 10.271 din Tânăr și neliniștit. Știți serialul, care rulează din 1973, știți și povestea. Martalogii din acel serial au murit demult, însă povestea este dusă mai departe de copiii copiilor lor. Cam același lucru simți când te uiți la episodul 7, Trezirea Forței.

Având în vedere succesul de care s-au bucurat primele trei, apoi următoarele trei părți din saga Războiul Stelelor, Disney s-a gândit că povestea lui Luke Skywalker, Han Solo și Darth Vader trebuie să meargă mai departe, într-un fel au altul. Toate continuările filmelor de succes au un orizont de așteptare ridicat, de aceea se și fac, însă de cele mai multe ori acestea sunt catastrofale.

Cred că unele povești n-ar trebui spuse niciodată. Vreți exemple? Față de Rocky I și II, Rocky VI e o glumă proastă. Cineva ar fi trebuit să-l oprească pe Stallone înainte să urce în ring la 60 de ani. Nici acum nu înțeleg de ce a fost nevoie să scoată Neal H. Moritz partea a doua din Fast and Furious. Ce să mai spun de faptul că filmul ăsta a ajuns la episodul șapte?

Dar să revenim la oile noastre, adică la „Gâlceavă pi cer”. Trezirea Forței e adormirea pasiunii. E un fel de Indiana Jones cu multe, multe efecte speciale. Dacă nu le-ai văzut pe celelalte șase, acest al șaptelea film din serie ți s-ar putea părea chiar reușit. Are acțiune, un personaj feminin cu puteri masculine, droizi și arme de ultimă generație, costume tari de tot… dar nu e Star Wars. Forța s-a trezit în acest film, însă pelicula e lipsită complet de vlagă, de pasiune.

Nu am simțit nici o secundă acea emoție din episoadele anterioare, care te făcea să tremuri. Poate doar când Han Solo a pilotat din nou Șoimul Mileniului. Dar regizorul a găsit de cuviință să ucidă în acest film poate singurul personaj care mai putea aduce savoare noii serii. Sau poate că-l va readuce la viață în episodul 8. Cine știe?

Personajul negativ, Kylo Ren, e o caricatură în comparație cu predecesorul său, Darth Vader. Mă, îți tremurau genunchii numai când îl vedeai pe ăla. Dacă îi ascultai respirația și-l auzeai vorbind te scăpai în pantaloni. Ăla era dark side în adevăratul sens al cuvântului, întunecimea absolută a Imperiului. Ăsta e un puști machiat bine, „un fel de fan costumat în Darth Vader, la un carnaval Star Wars”, cum spune Cristian Tudor Popescu.

Kylo Ren e un personaj neterminat, necopt, în urma căruia rămân doar vocea lui baritonală și masca, bine lucrată ce-i drept.

Și dacă tot am pomenit de Kylo Ren ăsta, trebuie menționat că Ren nu e numele lui, ci al ordinului din care face parte, cel al cavalerilor Ren. Numai că în film, deși se menționează de câteva ori această frăție, nu ni se spune cum s-a format, cine face parte din ea și cum a ajuns Kylo cel mai tare dintre acești cavaleri. Vom afla, cu siguranță, în 2017, în episodul 8.

Personajul feminin, Rey, este extrem de misterios. Nu știm de unde vine, cine îi sunt părinții, de ce se pricepe la reparat nave, ce conotație au viziunile sale, de ce nu vrea să părăsească planeta pe care o găsim la începutul filmului.

Cu toate acestea aflăm că Forța este extrem de puternică în ea, poate controla acțiunile altor persoane și mânui sabia laser, chiar dacă nu-și dă seama cum e posibil. E o noutate pentru această serie, care ne-a obișnuit cu ideea că Forța e accesibilă doar celor antrenați, membri ai ordinului Jedi.

Nici acest film n-a putut scăpa de clișee. Anakin Skywalker a trecut de partea răului, devenind Darth Vader, după ce toată viața a fost cavaler Jedi. În Trezirea Forței aflăm că Han Solo are un fiu, Ben, care a întors la rându-i spatele „căii luminate”, pentru a urma Ordinul Întâi.

Ben Solo devine astfel Kylo Ren. La fel ca Anakin Skywalker, Ben Solo s-a răsculat împotriva cavalerilor Jedi și a învățătorului său (Luke Skywalker) ucigând cu sânge rece toți cadeții din templu.

Discursul generalului Hux, ținut în fața trupelor înainte de atacul nemilos cu noua armă a Ordinului Întâi, seamănă izbitor cu cele susținute de Adolf Hitler în anii 30. Nu cred că sunt singurul care a sesizat acest lucru, iar asocierea personajului din film cu cel care a înecat Europa în sânge are menirea de a scoate în evidență tocmai cruzimea primului.

Pot să înțeleg, însă pe mine mă deranjează că și într-un astfel de film se face apel la un clieșeu care s-a golit de conținut din cauza folosirii excesive. Până și salutul soldaților e inspirat din cel al naziștilor.

Pelicula ar fi trebuit să fie despre un război stelar, chiar intergalactic, însă niciodată nu am avut sentimentul, ca acum, că acțiunea nu depășește granițele Terrei. Din punctul meu de vedere, regizorul și scenariștii n-au reușit să ne mintă frumos, că acest film este cu personaje din alte lumi și galaxii.

Partea bună e că am văzut acest film pe un ecran de excepție, într-o sală de cinema cu o sonorizare unică. Sala Ultra din Grand Cinema & More a mai salvat din gustul amar pe care mi l-a lăsat acest film, un loc în care voi reveni pentru calitatea sunetului și a imaginii.

Citește și:

Cele mai cool cadouri cu sigla Star Wars

Star Wars 7: Trezirea Forței. 12 lucruri inedite despre cel mai așteptat film al momentului