De fapt, au fost mai multe. Mai multe zile în care mi-a fost rușine că fac parte din breasla jurnaliștilor. Când am dat examen la facultate, aveam altă perspectivă despre această meserie și menirea mea. Experiența de până acum mi-a dovedit contrariul. La lungul șir de dezamăgiri, s-a mai adăugat una, s-a mai creat un nod: tirada mizerabilă a publicațiilor de la noi în urma unui interviu curat, sincer și onest cu Sorana Cîrstea, realizat de Mircea Meșter.
Citiți-l! E o lectură plăcută, o ocazie rară de a o cunoaște pe această jucătoare de tenis care nu obișnuiește să dea interviuri. Știe ea de ce.
Și, totuși, niște publicații care altfel se dau „onorabile” în mass media de la noi au „asasinat” acest demers jurnalistic curat, preluând pe sărite pasaje din interviu, în goana după afișări. Paragrafe scoase din context au primit titluri bombastice, chiar mincinoase, pentru a aduce trafic irelevant pe site-uri, doar din plăcerea animalică de a profita de notorietatea personajului și a Simonei Halep, menționată în interviu.
Iată ce au vrut să înțeleagă din interviul lui Mircea Meșter jurnaliștii din redacții:
Citește și: Ce-ați zice dacă nu v-am mai da știri negative? Despre jurnalismul care oferă soluții
În fapt, Mircea Meșter i-a cerut Soranei Cîrstea să facă o succintă descriere, o caracterizare a colegelor sale din echipa României de Fed Cup, iar răspunsul ei complet, nealterat, despre Simona Halep a fost acesta:
Simona Halep – „Dârzenie. Noi ne știm de la 8 ani și ne cunoaștem. Dar nu am fost niciodată prietene apropiate. Suntem pur și simplu colege de breaslă, ca-n orice job: cu unii colegi ai o legătură mai profundă, cu alții nu. Nici când eram copii nu eram foarte apropiate, pentru că suntem două persoane extrem de diferite. Nu există două persoane mai diferite decât noi două. Cu toate astea, respect ceea ce a făcut. Am vorbit întotdeauna extraordinar de frumos despre ea.
Am zis într-un interviu că echipa României nu stă în Simona. Ceea ce am vrut să spun este că echipa României poate să vină cu două echipe de Fed Cup, pentru că avem foarte multe jucătoare și dacă lipsește Simona nu se întâmplă nimic. Toată lumea mi-a sărit în cap pentru asta.
E greu să mai câștige un Slam, pentru că acum sunt foarte multe jucătoare care lovesc mingea foarte puternic: Osaka, Pliskova, Kvitova. Ea are un joc în care așteaptă. Mi-e greu să cred că stilul ei de joc se potrivește pe un Grand Slam pe hard. Pe zgură da, o văd mult mai bine, dar și acolo vin jucătoarele cu serviciu puternic. Per total, Simona este, așa cum am zis, dârză. Iar în tenisul de astăzi asta ar putea să compenseze orice joc”.
Sigur, cunosc presiunea din redacțiile de știri. Presiunea legată de cifre, de vizualizări, de vizitatori unici. Bătălia pentru supremație e zilnică și trebuie câștigată, cred unii, prin orice mijloace. În definitiv, o publicație trăiește din aceste cifre, care ajung la agențiile de publicitate care își cheltuiesc bugetele de marketing în funcție de cât de sus ești în clasament.
Dar rezultatul acestei campanii mârșave a fost devastator pentru Sorana Cîrstea, care a beneficiat de o publicitate negativă și nemeritată în urma distribuirii acestor mizerii.
Iar tu, ca cititor, devii părtaș la mârșăvie fiindcă acest gen de a face presă îți poate influența gândirea și comportamentul. Eu, ca jurnalist, sunt deseori tentat să renunț, să-mi bag picioarele în această meserie, că nu merită efortul. Dar, în final îmi zic că mai bine rămân alături de cei care iubesc jurnalismul onest, adevărul și celelalte valori de neclintit ale omenirii. Alături de Sorana Cîrstea!
Dacă ești alături de mine în acest demers, SHARE acestui articol! Ne va face bine tuturor.
Be the first to comment on "Ziua în care mi-a fost rușine că sunt jurnalist – Alături de Sorana Cîrstea"