Incredibila poveste a lui Ambrus Attila – Banditul Whisky din România, pe marile ecrane

Ambrus Attila, la 50 de ani, retras din activitatea care l-a costat libertatea. Foto: Facebook

Share This:

După umila mea părere, trebuie să mori mai întâi ca să ajungi personaj de film. Trebuie să faci ceva covârșitor în timpul vieții, ca să atragi atenția unui regizor. Însă, povestea lui Ambrus Attila, banditul Whisky originar din România, l-a atras atât de mult pe Nimrod Antal, încât a decis să-i dedice ultimul său film. Pelicula Banditul Whisky va fi lansată oficial în România pe 26 ianuarie 2018, iar ceea ce urmează să citiți aici e povestea neretușată a spărgătorului de bănci din Miercurea Ciuc care a umilit de-a dreptul poliția maghiară în anii ’90. Doamnelor și domnilor, pregătiți-vă să fiți uimiți!

Ambrus Attila a ajuns unul dintre cele mai savuroase subiecte ale presei din toată Europa începând cu anul 1993. Până atunci, unicul copil al familiei Ambrus se ocupa cu furtișaguri mărunte și găinării în orașul natal. A fost prins și închis la casa de corecție (erau anii ’80), însă nimeni nu știe cum a evadat și a dispărut. Tatăl lui, cu care a rămas după fuga mamei sale, a primit o carte poștală din Budapesta. Îi scria că s-a stabilit acolo și că vrea să-și vadă de ale lui departe de țară. Ba și-a făcut loc și în echipa locală de hochei, Ujpest Budapesta. Pe pământ ungar nu s-a lepădat de trecutul de infractor, doar că acum gândea la scară mare. Nu mai voia găinării, ci țintea mai sus.

„Nu mergeam la furat găini. Voiam ceva ce nu s-a mai făcut, ceva care să mă reprezinte numai și numai pe mine. Să pun mâna pe mulți bani, fără violență. Mă închipuiam un englez cu sânge rece și elegant. Gândul mă bântuia încă din copilărie. Prima carte pe care am citit-o era despre marele jaf al trenului poștal din Anglia. I-am admirat sincer pe cei care au reușit să ducă la bun sfârșit cel mai mare jaf al secolului și le-am urmat exemplul”, mărturisește Ambrus Attila în cartea sa autobografică „Eu, Whiskyman”.

Primul jaf

Inspirat de cărțile cu personaje malefice, Ambrus a decis să jefuiască oficiul poștal din strada Villanyi. Cu câteva zile înainte de spargere, examinase locul cu mare atenție. Care e programul casierilor, când vine mașina cu bani, în câte minute de la declanșarea alarmei sosește poliția. Cu toată ambiția lui de spărgător în devenire, Ambrus simțea nevoia unui întăritor. Așa că, înainte de jaf și-a făcut curaj cu un pahar de votcă. Peste ani, banditul avea să mărturisească faptul că a ales votca fiindcă nu-și permitea o băutură mai scumpă. Altfel urmau să stea lucrurile după prima lovitură.

Pe 22 ianuarie 1993, aproape de ora închiderii, Ambrus intra în sediul poștei cu un pistol cu aer comprimat în mână. Funcționarii oficiului poștal s-au făcut preș în fața lui și i-au dat toate încasările. Deși nu era suma pe care o aștepta, Ambrus a recunoscut că fusese pentru prima dată în viața lui când a ținut în mână 500.000 de forinți.

Atunci și-a dat seama că aceasta este viața pe care și-o dorea, motiv pentru care a investit mare parte din bani pentru a se perfecționa și pentru achiziția de recuzită. Abia atunci și-a permis să-și cumpere whisky, din care bea un pahar sau două înainte de fiecare lovitură. După jaf, lăsa sticla de tărie la locul faptei, ca semn distinctiv, ca semnătură dacă vreți. În acest fel a căpătat porecla Banditul Whisky. Dar poate cea mai importantă carte de vizită a sa a fost aceea că, în timpul fiecărei spargeri, evita să facă exces de violență și nu vărsa sânge. De aceea, a renunțat la pistolul cu aer comprimat și s-a dotat doar cu pistoale de jucărie. După fiecare jaf, spune Ambrus, le oferea flori casierițelor din băncile și oficiile poștale pe care le prăda. Aceste fapte i-au atras simpatia jurnaliștilor, care l-au considerat un Robin Hood modern.




Din 1993 și până în 1999, Banditul Whisky a jefuit 29 de bănci și oficii poștale din Ungaria, producându-le o pagubă cumulată de aproape 500.000 de dolari. Ambrus mărturisește că, de fapt, a dat 47 de spargeri în acea perioadă, dar cine le mai numără? Polițiștii maghiari reușiseră să strângă probe incriminatoare doar în cazul a opt lovituri.

Într-un interviu acordat Cinemagia, semnat Gloria Sauciuc, Ambrus a fost întrebat care este cel mai mare regret din întreaga sa „carieră” de bandit. El a răspuns: „Regret că nu am îngropat undeva banii. Dacă eram ceva mai înțelept, i-aș fi îngropat, și azi nu ar mai trebui să muncesc atâta. Acest lucru îl regret, ca și faptul că nu mi-am investit banii în întreprinderi care astăzi ar funcționa automat. Atâta regret”.

Capturarea

Luna ianuarie a anului 1999 a fost cu ghinion pentru Ambrus. Cel puțin la început. Pe 15 ianuarie jefuise, împreună cu un complice, o sucursală a OTP Bank din strada Ujhegy, de unde luase 18 milioane de forinți. A fost prins de poliție la câteva ore după jaf, în timp ce încerca să treacă granița în România. A fost îndesat în dubă și plasat în arestul poliției din Budapesta. Dar aici nu a stat prea mult. La 10 iulie 1999, profitând de o gravă eroare a polițiștilor maghiari (ei gafau atunci cum gafează ai noștri azi), Ambrus s-a cățărat, din curte, la etajul trei al arestului, confecționând o frânghie din cabluri de telefon, șireturi și cearșafuri. De aici a coborât în stradă și s-a făcut nevăzut.

Fuga celui mai căutat spărgător de bănci din Ungaria a dinamitat poliția din țara vecină, acuzată de incompetență. Și fiindcă se poate și mai rău, la doar 18 zile de la evadare, Banditul Whisky a lovit din nou. Era a 28-a lovitură pe care Ambrus o dădea, în ciuda poterelor care împânziseră orașul. În magazine apăruseră chiar și tricouri cu inscripția Whiskyman – Poliție: 28-0, scrie Traian Tandin în cartea sa 1001 jafuri celebre. Ambrus a mai dat o lovitură, în octombrie 1999, a 29-a. Abia după această ispravă poliția a reușit să-l înfunde definitiv. A primit 15 ani de închisoare cu executare, pedeapsa maximă.

În același interviu, Gloria Sauciu îl întreabă: „Am putea spune că în Ungaria poliția și-a perfecționat tehnicile datorită dumneavoastră?”

Ambrus Attila: „Așa este. la începutul anilor 90 aveam o situația al naibii de ușoară, căci în Ungaria nimic nu funcționa. Practic, alarmele și camerele de observație erau prăfuite, nu mergeau. Vă spun un exemplu: jefuiam un oficiu poștal, se activa alarma care suna la dispeceratul central. Dispecerul care lucra la centru dădea telefon la oficiul respectiv, de unde venise alarma, și începeau să se sfătuiască dacă nu cumva s-a apăsat din greșeală pe butonul de panică. Dacă era totul ok, adică dacă nu era ok, dispecerul de la centrală abia atunci se apuca să cheme poliția. Practic, trei-patru minute se duceau pe apa sâmbetei, iar aceste trei-patru minute mi-au fost de ajuns să jefuiesc pe toată lumea și să le iau banii la toți, ba chiar să și închid oficiul poștal. Vă spun, aceste atitudini amatoricești au determinat, până la urmă, poșta să înceapă dezvoltări masive. (…) Fără îndoială, am contribuit și eu la faptul ca Ungaria să fie astăzi o țară mult mai sigură din punctul de vedere al oamenilor cu eventuale intenții criminale”.

Eliberarea

Ambrus Attila, acum în vârstă de 50 de ani, a fost eliberat în 2012. S-a căsătorit cu o femeie cu 20 de ani mai tânără decât el. Îi poate fi chiar fiică. Împreună locuiesc într-o localitate de lângă Budapesta și se declară mulțumiți de viața pașnică pe care o duc. A învățat în pușcărie să confecționeze vase din lut și, fiindcă nu știe să facă altceva în afară de a sparge bănci, și-a deschis un mic atelier de olărit. La fiecare două săptămâni cutreieră orașele învecinate pentru a-și vinde obiectele din ceramică, bunuri care îi asigură existența. Banditul Whisky de altădată și-a revendicat dreptul la o viață normală, fără împușcături, urmăriri ca în filme și desfrâu din banii jefuiți.

Fostul spărgător de bănci e acum un meșter olar foarte priceput

„Nu-mi place să merg la bancă, chiar detest băncile. Și nu doar pentru că au jefuit jumătate din țară, ci pentru simplul fapt că, în opinia mea, nu procedează onest și profită de situația lor de monopol” – Ambrus Attila, spărgător de bănci retras din activitate.

Filmul

Banditul Whisky este ecranizarea faptelor de vitejie ale lui Ambrus Attila și a fost lansat deja în Ungaria. Pelicula va ajunge și la noi în 26 ianuarie 2018, în rețeaua de cinematografe Cinema City. Filmul este în limba maghiară și beneficiază de subtitrare în română. În rolul lui Ambrus Attila îl vom vedea pe Bence Szalay. Regia e semnată de Nimrod Antal (Predators, Metallica through the never). Acesta a mărturisit că a avut nevoie de trei ani pentru a scrie scenariul, ajutat însă de însuși cel care e subiectul acestui film. Pentru realizarea filmului s-au cheltuit 4 milioane de dolari și e de așteptat să aducă profit. în weekendul de lansare în Ungaria, veniturile încasate s-au ridicat la 65.000 de dolari. Pe Imdb, filmul are o notă de 8,3, ceea ce reprezintă un rating ridicat. Realizatorii promit că vom vedea o peliculă în genul celor de la Hollywood. Vezi trailerul AICI!

Citește și:

Cum să-ți crești inteligent afacerea folosind Facebook și Google




Leave a comment

Your email address will not be published.


*