Se întâmplă lucruri frumoase în România, căci dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti. Ele sunt ceația unor oameni ambițioși, pentru care voluntariatul și simțul civic sunt mai mult decât cuvinte serbede. România voluntară este mai bogată datorită implicării fără rezerve a două organizații neguvernamentale în ajutorarea celor dezavantajați. Azi vă vorbesc de prima bancă de lapte matern din țară. Proiectul e imaginat de Asociația Consultanților în Lactație din România și Asociația „Inima copiilor”. Haideți să-i cunoaștem și să aflăm de ce e nevoie de așa ceva în România!

N-o să înțeleg niciodată de ce mame sănătoase, care nasc copii la fel de sănătoși și întregi la trup, refuză să alăpteze. Cunosc tinere mame care nu și-au pus pruncii la sân în primele ore de viață, din rațiuni numai de ele știute. Mai știu doamne cochete care amână momentul în care vor deveni mame fiindcă li se vor lăsa sânii de la alăptare.

Cred că aici e o fractură de logică sau o lipsă mare de informare. În tot acest timp, mii de nou-născuți din toată țara, prematuri sau cu afecțiuni grave, au nevoie de lapte uman.

De ce ne trebuie o bancă de lapte matern

Circa 400 dintre ei, cele mai grave cazuri dintre toate, ajung la Secția de Terapie Intensivă a Spitalului „Marie Curie” din București. Secția a fost recent extinsă, grație unui efort conjugat al organizațiilor neguvernamentale și sponsorilor. Aici se vrea crearea primei bănci de lapte matern din România. Ea va fi capabilă să livreze hrană bebelușilor internați aici pe toată durata spitalizării.

Am întâlnit unul dintre oamenii care se află în spatele acestui proiect unic la noi în țară. L-am rugat să-mi spună de ce este nevoie de așa ceva la Marie Curie și cum putem ajuta. Eugenia Dobrescu, tehnician nutriționist și consultant în alăptare, e cea care se zbate zilnic pentru ca această idee îndrăzneață să prindă contur.

„Importanța alăptării, mai ales în primele luni de viață, este colosală pentru sănătatea celor mici. Am sesizat că în România ne confruntăm cu extreme; fie copiii sunt hrăniți exclusiv la sân, fie doar cu lapte praf. Nu există variantă de mijloc. La noi în țară, rata alăptării exclusive a scăzut la 12,6%, ceea ce reprezintă un procent extrem de mic. În comparație, cea mai mică rată de alăptare din Europa e consemnată în Irlanda, unde 53% dintre copiii nou-născuți sunt alăptați la sân. Dacă mergem mai spre nordul Europei, în țările scandinave, vedem că femeile de aici au o cultură pentru hrănirea la sân (rată de 89-94%)”, îmi spune Eugenia Dobrescu.

Prima bancă de lapte matern – e nevoie de 75.000 de euro

Banca de lapte matern de la Marie Curie poate lua naștere cu ajutorul nostru al fiecăruia. Proiectul are nevoie de o finanțare de 75.000 de euro, bani în care a fost prevăzut și primul an de funcționare. Până acum s-a strâns jumătate din sumă, datorită implicării persoanelor fizice și a sponsorilor persoane juridice.

Banii pe care îi caută Eugenia Dobrescu vor fi investiți în achiziționarea de aparatură specială. E nevoie de un pasteurizator de lapte uman, care are capacitatea de a încălzi laptele colectat până la 62,5 grade Celsius. Asta e temperatura recomandată pentru neutralizarea bacteriilor și virusurilor „rele”. Un astfel de aparat poate răci laptele până la 25 de grade Celsius, în zece minute, pentru consum imediat.

Apoi, e nevoie de un aparat de analiză nutrițională a laptelui colectat, fiindcă hrana e repartizată micuților în funcție de valoarea ei nutritivă. „Spre exemplu, un copil care se naște cu probleme la sistemul nervos central are nevoie de lapte gras. Acesta e produs de o mamă care a născut un copil prematur. Laptele ei va ajunge, astfel, la cel care are nevoie de acest tip de aliment”, spune nutriționistul.

Cum se colectează laptele matern

În primă fază, laptele necesar hrănirii copiilor internați la „Marie Curie” este colectat doar de la mamele internate aici. Procesul de selecție este unul extrem de riguros. Motiv pentru care există temerea că nu toate mămicile vor putea obține calitatea de donator. „Dacă laptele va fi insuficient, vom face apel și la mame care nu sunt internate aici. Ele vor veni în unitate să cedeze lapte cu ajutorul pompelor”.

Selectarea mamelor donatoare se face în urma unor analize amănunțite de sânge. Asta pentru determinarea afecțiunilor sau bolilor care sunt incompatibile cu actul de donare (hepatite, HIV). De asemenea, mamele sunt chestionate în legătură cu istoricul medical și în ceea ce privește obiceiurile nesănătoase. Aici intră consumul de alcool, droguri, țigări.

Dacă au trecut acest test, mămicile vor putea preda lapte, care va fi suspus, de asemenea, unor teste microbiologice. Dacă laptele nu e contaminat, atunci se poate trece la pasteurizarea lui prin procedeul termic amintit mai sus. Medicul poate dispune folosirea lui imediată sau congelarea acestuia în frigidere speciale pentru folosire ulterioară.

De ce e bun laptele mamei?

“Dacă toţi sugarii şi copiii mici ar fi fost alăptaţi exclusiv în primele şase luni de viaţă apoi, alături de o alimentaţie complementară nutritivă, s-ar continua şi cu alăptarea până la vârsta de doi ani, vieţile a mai mult de 1,5 milioane de copii cu vârsta sub 5 ani ar fi salvate în fiecare an”, spune dr. Elizabeth Mason, Director al Department of Maternal, Newborn, Child and Adolescent Health and Development, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Deși nici un studiu realizat până acum la nivel mondial nu a relevat faptul că dacă cei mici nu sunt alăptați la sân în primul an de viață au șanse mai mari să moară de mici, nu se poate nega faptul că în țările care pun mare preț pe educația în alăptare se înregistrează cea mai scăzută rată de mortalitate infantilă.

România ocupă un loc fruntaș în Europa la capitolul mortalitate infantilă, cu 9 decese la mia de copii. Acest lucru se datorează, cu certitudine, alimentației neechilibrate în rândul celor mici. Peste 70% dintre copiii din România, cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani, mănâncă alimente nepotrivite vârstei lor, iar 60% dintre micuții de un an au deficiențe de fier. De asemenea, aproape 9% dintre preșcolari sunt supraponderali.

O altă cauză a acestor deficiențe o reprezintă lipsa educației în alăptare. Deși la noi în țară există oameni specializați în acest domeniu (cursuri private), în nomenclatorul de meserii nu există jobul de „consultant în alăptare”.

Acest om ar putea să explice fiecărei mămici, în maternitate, importanța capitală a hrănirii la sân în primele șase luni de viață. Laptele matern este prima „armă” a nou-născutului în lupta cu noul său mediu de viață, primul pas în imunizarea organismului său.